Linda Ross | pauza pana in iulie |

Capitolul 17

Mergeam inapoi la fostul meu liceu. Mama imi faceuse unul dintre cele mai frumoase cadouri. Ma transferase inapoi la liceu.
Am pasit increzatoare in curtea scoli. Toate privirile erau atintite pe mine, dar privirile lor nu ma mai intimidau. Cat am stat in LA am reusit sa-mi inving timiditatea.
Merg spre prietenii meu si mergem impreuna spre intrarea in scoala, dar cineva bloca usa. Erau Becca si Cece.
-Haide Lizzie! Nu trebuie sa mai stai cu ratatii astia doi. spune Becca tragandu-ma dintre prietenii mei. Intru in scoala impreuna cu Becca si Cece. Ma uit in spate la prietenii mei care erau la fel de socati ca mine.
-Bine Lizzie dupa cum ai observat...
-Numele meu este Linda nu Lizzie!
-Asa... spune Becca furioasa. Cum spuneam. Dupa cum ai observat acum nu mai esti nevoita sa stai cu fraierii aia doi.
-"Fraieri" aia doi sunt prietenii mei.
-Gresit micuto! se pare ca am o noua porecla. Acum noi iti suntem prietene. spune Cece.
Fara sa ma pot spune ceva sunt tarata spre sala de clasa in care se tinea ora de muzica. Vroiam sa ma asez la vechiul meu loc din prima banca, insa sunt ridicata de brat de pe scaun.
-Tu vei sta cu mine. spune Becca cu un zambet rautaciuos.
-Dar, Becca...parca eu stateam cu tine... spune Cece calma.
-Gaseste-ti alt loc! De acum eu voi sta in banca cu noua mea prietena.
Sunt teasa pana in ultima banca si tantita pe scaun. Imi indreot privirea spre Cece ce avea lacrimi in ochii. Chiar daca si-a batut mereu joc de mine, imi este mila de ea. O vad ca incearca sa se aseze langa o fata, care in generala ii era cea mai buna prietena, dar ea o respinge.
-Oh, Becca te-a abandonat si acum nu mai ai cu cine sa stai? intreaba fata oe un ton sarcastic. Sa stii ca aici nu ai ce sa cauti, tarfa! rosteste acele cuvinte cu dezgust.
Cece nu mai spune nimic si se aseaza in locul meu. Prima banca de pe randul de la perete.
Incerc sa ma ridic, dar o mana ma trage inapoi. Mai incerc o data sa ma ridic, iar cand reusesc profa intra in clasa.
Pufnesc din buze si ma asez inapoi la locul meu.
Pe la jumatatea orei, Becca imi atrage atentia.
-Ce s...
-Domnisoara Ross. Aveti ceva e vreti aa impartasiti cu restul clasei?
-Nu doamna.
-Ce s-a intanplat? o intreb pe Becca in soapta.
-Nu vreau sa te mai apropri de Cece sau de ratatii aia de "prietenii" ai tai. Ne-am inteles?
-Eu...
-Deci ne-am inteles. spune Becca cu un zambet diavolesc pe buze.
Prefer sa o ignor si încerc sa ma concentrez pe ce preda profesoara, însă gandul imi zbura doar la un singur lucru. La o singura persoana. La Adam. Oare.... Nu contează.
Sunetul clopotelului ma trezește din gândurile mele. Ma ridic din banca si ma grăbesc spre usa.
-Unde crezi ca te duci, Linda?
-Am...la baie! spun cu un zâmbet cat se poate de inocent pe buze.
-Okay. spune Becca si trece pe lângă mine.
Ies din clasa si ma indrept spre baia fetelor. Inchid usa in urma mea si ma indrept spre oglinda.
Privindu-mi reflexia, imi dau seama cat m-am putut schimba intr-un an, att at fizic cat si psihic.
Nu mai am aceeasi mentalitate. Gandurile mele sunt mult mai pozitive. Am invatat sa vad partea plina a paharului si am invatat sa zambesc.
Aud usa baii deschizandu-se, dar nu-i dau importanta...asta pana cand sunt prinsa de brat si trantita de unul dintre peretii baii.
Deschid gura pentru a spune ceva, dar sunt prinsa intr-un sarut spontan.
Cateva clipe mai tarziu imi da drumul si paraseste baia.
Ma las incet in jos pe perete. Imi ating buzele si simt un milion dd fluturasi cum se agita in stomacul meu.
Oare cine era acea persoana?
Ce m-a facut sa-i raspund la sarut?
Oricine ar fi are un efect special asupra mea.
Usa se deschide si intra...

*****
Heiiiii!!! Imi pare sincer foarte rau ca nu am mai postat de mult timp si stiu ca acest capitol nu este bun de nimic, dar sper ca totusi v-a placut si imi cer scuze...
I love you all!!!! ♡♥(*^﹏^*)♥♡