Linda Ross | pauza pana in iulie |

Capitolul 22

Mai sunt doua saptamani pana la absolvire. Sunt asa de incantata. Chiar daca lucrurile s-au schimbat incep sa ma simt mai bine. Am langa mine o persoana la care chiar țin, iar dupa absolvire dacă totul merge bine ne vom muta împreuna.

Maine este balul. Megan s-a oferit sa vina cu mine la mall pentru a ma ajuta sa-mi gasesc rochia perfect.

-Linda e a zecea rochie pe care o probezi. Nu-mi spune ca nici asta nu-ti place. se plange Megan.

Fara sa spun nimic arunc rochia afara si ies din cabina.

-Stii? Puteai sa mi-o dai in mana nu in cap! spune ea incercand sa para serioasa, dar cu greu se stapanese sa nu rada.

Fara sa spun nimic am iesit din magazin si am intrat in altul. Si in altul. Ies si din asta dezamagita ca nu am gasit inca rochia perfecta.

-Mergem sa mancam ceva?

-Sigur.

Vad in vitrina unui magazin rochia perfecta. Fata mi s-a luminat instantaneau. Cu zambetul pe buze o trag pe Megan de mana pana in acel magazin. O pot auzi cum se vaita, dar nu o bag in seama.

Intru in magazin, iau rochi de pe umeras si ma duc direct in cabina de proba. Ies din cabina fiind fericita ca am gasit rochia perfecta.

-Deci? Ce zici?

-Este superba Linda, serios. Acum putem merge sa mancam ceva?

-Da.

Intru sa ma schimb inapoi in hainele mele si ma duc sa platesc rochia.

-Acum hai acasa. spune Megan care spre surprinderea mea nu mai vrea sa mergem sa manance.

-Nu iti mai e foame?

-Nu, hai mai repede acasa!

-De ce?

-Pentru ca acum mi-am dat seama ca l-am lasat pe Ryan acasa cu fetele.

-Ce te agiti asa? Nu e ca si cum au intors toata casa cu fundul in sus. Si inca nu mi-am ales pantofii.

-Am eu o pereche de pantofi perfecti pentru rochia ta, acum hai sa mergem.

Intr-un final cedez si o urmez pe Megan in drum spre casa. Cand deschid usa raman cu gura cascata. Se pare ca poti intoarce casa cu fundul in sus.

-Ti-am spus eu! spune Magan, dar nu o bag in seama si raman cu gura cascata.

Ce naiba cauta un caine in sufragerie?

-Hapciu! incep eu sa stranut.

Cel mai urat lucru este ca sunt alergica la caini. Si e si mai urat cand iti plac cainii la nebunie.

-Ai racit? intreaba Ryan plan de par de caine si gem.

-Sunt alergica, hapciu, la caine!

-Oh! Nu am stiut, dar am gasit cainele asta super dragut in caine si m-am gandit ca poate s-a pierdut.

Nu mai pot sa spun nimic din cauza stranutului si ma duc in camera mea. Ma schimb in niste haine mai confosrtabile si ma uit la rochie. Este superba. Nu am cuvinte pentru a o descrie. Ma intreb ce pantofi are Megan pentru mine.

Cobor jos unde, spre mirarea mea, este curat. Cine a putut face curat atat de repede?

Ma duc in sufragerie unde Megan ii tinea o morala lui Ryan cum ca nu are voie sa aduca animale in casa.

-Megan? ii intrerup eu.

-Da?

-Spuneai ca ai niste pantofi pentru mine.