Jocul Iubirii (Finalizată)

*Prolog*

                     *Peste un an*

  Odată ajunși la munte, se înserase puțin.
Mă luase fericit de mână și pornisem împreună spre cabană.

Cerul înstelat, și liniștea se potriveau perfect. Chiar dacă îngheț de frig, se merită.
Pentru moment pare că am tot ce îmi doresc.

Doar pe el.

Întreaga mea lume.

Mă ține în brațe în timp ce privim spre cerul înstelat.

Miliarde de stele.
Pe care le privim. Și ele ne privesc pe noi.

-Când eram mai mică, mama îmi spunea , că fiecare dintre noi are o stea norocoasă, iar atunci când o privești sclipește intens , ca și cum ar simți, iar apoi îți poți pune o dorință.

El mă privește intens. Dar e cu totul altă privire. Una ce reflectă dragoste pură de această dată.

Îmi scapă o lacrimă pe care el o remarcă imediat, și o sărută.

-Dacă vei face așa de fiecare dată, ei bine atunci voi plânge mai des.

-Vreau să plângi,dar doar de fericire dragostea mea.
Ți-ai pus vreodată o dorință?

-Da. Mi-am pus. îi spun și îl privesc fix în ochii lui frumoși.

-Și care a fost aceea?

-Important e că mi-am primit în dar propria stea norocoasă.

-Dacă ai știi cât de mult te iubesc Rose.

El e cel ce mă face să nu regret nici măcar o secundă că am părăsit orașul natal. Chiar dacă am adorat acel loc, și recunosc că îmi e dor de tot. Însă nu se poate compara cu ce simt acum.

-La ce te gândești?

     -La tine, la toate..
Toate s-au schimbat atât de rapid.
Mă aflu într-o continuă schimbare.
Dar nu regret însă nimic.
Totul a fost menit ca eu să ajung aici cu el.

    -Și în ce fel te ai gandit la mine?

    -În toate felurile posibile.

    -Răutate mică.

  A da? Stai că vezi tu iubire...

-Poate că sunt o răutate..nu te contrazic.

Îl văd că mă privește sceptic.
Neștiind despre ce este vorba.
Urma să fie surpriza mea pentru el de Crăciun și mă bucur că a aflat.

    Mă ridic pe vârfuri și îl sărut, încet, senzual, nimic exagerat dar îndeajuns încât să îl fac să uite și cum îl cheamă.
    Și atunci când îi e lumea mai dragă.
Îl las cu ochi în soare și fug singură înspre cabană.
Pot să spun că acum nu îmi mai este frică de întuneric.

Ajunsă înăuntru ,am parte de cea mai frumoasă surpriză.
        Mă uit atentă și studiez amănunțit fiecare mic detaliu. Atmosfera mă face să mă topesc. Și la propriu și la figurat. Picioarele mi de fac moi și imediat am impresia că voi leșina de emoții.

-Îți place iubito?

    -Mă mai întrebi? E superb, totul iubire.
Privesc surprinsă și emoționată în același timp. În cameră pe o masă, o cină pregătită de el, lumânări parfumate, și flori.
Asta deja pare o cina romantică. Și cu siguranță va fi o seară romantică.

   
Peisajul de aici din munți e superb.
Nu stiu, de unde știe el că ador acest anotimp.

      Iarna.
Totul alb. Zăpada ce îți scârțâie sub picioare.
Totul atât de simplu dar în același timp atât de magic.
Și voi trăi toate acestea cu el.

Bradul plin cu instalații de Crăciun, și ghirlande fix lângă șemineul ce era deja aprins și ardea mocnit.

-Când ai avut timp de toate astea?
Îmi zâmbește și se apropie de mine, îi pot sesiza gropița subtilă din obraz după care mă topesc.

Imi sărută mâna..iar eu cred că deja m-am prelins pe podea precum o ciocolată topită.

-Pentru iubirea mea..orice.

Ochii îmi fug către pat.
Ce mă așteaptă acolo e practic surpriza seri.
Pe patul cu așternuturi albe, presărat cu petale de trandafiri roșii,stă cuminte un fir de trandafir de același culoare.

Ochii îmi lăcrimează iar el observă asta și vine aproape de mine, asta dacă e posibil și îmi ia fața între palme, sărutându-mă  fin pe frunte.

-Nu plânge. Rose a mea.

Cu mâinile tremurânde îmi înmânează cadoul. Simt inima bătând cu putere parcă vrând să îmi iasă din piept, curioasă și ea de ce se află aici

Neștiind ce se află în interior o deschid
Și ochii îi lăcrimează. Mă ia în brațe și mă învârte.
Plângem amândoi de fericire.
Ceea ce am așteptat din totdeauna.

-Nu mai plânge iubito..

-Tu nu intelegi nu-i așa? E cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat vreodată. Voi sunteți!