Jocul Iubirii (Finalizată)

Capitolul 15.

                 ***______

      
          Cum a fost posibil că într-un timp atât de scurt să bea atâtea sticle de băutură și să le și spargă, el stă într-un colț cu genunchi strânși și cu mâinile pe cap ,e înconjurat doar de cioburi, iar după ochi lui pot fi sigură ca a și plâns, asta e doar din cauza mea.

        -Sebastian...
    Îi șoptesc inainte de a încerca să mă apropii de el însă întinde mâna ca să păstrez distanța.

   -Pleacă Rose.

  -Nu, nu plec.

   -De ce nu pleci acum? Nu vezi în ce stare sunt? Nu mă vezi cât de distrus sunt?

     -De ce ai băut atât?

    -Pentru că mă doare, bine? Asta ar fi trebuit sa mă ajute dar nu e așa deloc.

      -Sebastian asta doar îți face mult rău nu trebuia să....

     -Nu vreau sa mă vezi așa Rose, mai bine pleacă.

      -Tu nu auzi? Nu plec nicăieri!        
        Vreau să rămân cu tine, ești așa din vina mea.

      Se ridică repede și se apropie de mine.

      -Să nu mai spui asta niciodată, ai înțeles?

    -Sebastian, haide în pat ai băut prea mult.

    -Nu vreau să dorm, nu acum.

   -De ce?

   -Iar vor apărea alea, nu mai vreau Rose, m-am săturat de toate astea

     -Haide. Va fi bine.

  Îl iau în brațe.  Apoi mergem în camera lui, iar el se așează la marginea patului, mă pun în fața lui, îi dau jos tricoul și îl învelesc cu cearceaful  iar eu vreau sa mă duc să îi aduc un pahar cu apă de la bucătărie.

        -Nu pleca Rose..
Glasul i se frânge iar un sentiment dureros pune stăpânire pe mine.

     -Nu plec nicăieri, vreau doar sa iți aduc un pahar cu apa, vei avea nevoie.

-Să vii înapoi te rog. Nu mă părăsi Rose.

-Rămân cu tine. Îți promit.

      Of Sebastian, ce îmi faci tu mie oare?
       De ce aș vrea să rămân aici și să nu mai plec?
Ceva mă ține aici lângă tine, o să îți spun mai devreme sau mai târziu ce anume simt, și sper sa nu reacționezi prea urat.
Când voi fi sigură pentru că tot nu îmi dau seama ce e. Sentimente contradictorii sau de vinovăție...sau de....

   - Rose....

        Îi duc paharul în cameră și îl pun pe noptiera pentru că el deja a adormit.

       Eu nu știu unde anume să aleg să dorm, în pat cu el, sau să dorm pe acel fotoliu care sigur nu pare prea confortabil pentru a dormi.
       Însă cealaltă variantă nu mi se pare prea bună pentru  seara asta.
    Asa ca aleg fotoliul până la urmă , e mai bine aici de cât pe jos, nu pot decât sa mă mulțumesc că e aproape de patul lui..

Cred că a trecut ceva timp de când nu reușesc să adorm.
        Sigur e din cauza celor întâmplate astăzi, trebuie sa recunosc că toate astea s-au întâmplat destul de repede.
        Chiar dacă la început mă speria acum nu mi se mai pare asa, deoarece Sebastian e mai special de cât mi-am imaginat.   
        Părea că are nevoie de mine, și știu că e așa, mai ales felul în care a reacționat sigur i s-a întâmplat ceva, de a rămas cu conștiința încărcată.
       Trebuie să mă controlez astfel încât sa nu îl mai întreb nimic despre cicatrice sau despre trecutul lui.

     Să-mi țin gura măcar odată în viață.

Trecutul îl doare, iar doar eu îl pot înțelege și să îl ajut.

Vreau să fac asta?