Jocul Iubirii (Finalizată)

Capitolul 7.

-Domnișoară Rose, ai ajuns la destinație. Acum ești în siguranță, dacă vrei poți să fugi din nou, sau să faci un duș, iar mai apoi sa te faci comoda ai..

Nu mai apucă sa zică nimic că am și fugit în baia pe care el mi-o arătase si am încuiat ușa.

-Rose, ce dracu faci? Deschide ușa!

-Nu, nu, domnule Sebastian, am treabă.
Oare ăsta nu a auzit de intimitate?

Îl aud cum mârâie nervos și nu știu sigur dacă a plecat sau încă e lângă usa.

Mă îndrept către cadă. Și abia acum pot observa baia lui care arată foarte frumos, este aranjată astfel încât dacă ai intra aici și ai fi atentă de la început, ceea ce la mine nu se aplica.
Ai observa cu ușurință ca e cu bun gust decorată , de la culoarea grie a gresiei și până la cel mai mic detaliu.

Am folosit unul din spumantele lui de baie, iar acum pot sa jur că miros ca el, asta bucurându-mi simțurile. E atât de relaxant încât nici nu știu peste cât timp adorm.

Mă trezesc miile de bătăi zgomotoase în ușă.

-Rose! Mă auzi?

Dar nu îi răspund deoarece la început mă sperie asta. Până ce mă dezmeticesc și îmi amintesc tot ce s-a întâmplat azi. Asta aducându-mi un zâmbet pe toată fața.

-Rose! Dacă nu ieși îți jur că sparg nenorocita asta de ușă!

Mă ridic mai mult mecanic, nu mai trebuia sa facă asta, deoarece am luat un prosop din dulăpiorul din baie și mi-am înfășurat corpul cu el.

Am mers liniștita către ușa de parcă nici nu s-a întâmplat nimic.

-Rose.
Îi aud glasul mai mult șoptit, iar când îi zăresc chipul mă sperie, tot ce vad în ochii lui e mai mult groază , sau poate îngrijorare..
Chipul îi e transfigurat de durere.
-Ce e?

-De ce nu ai ieșit, de când te strig!

-Serios? nu te-am auzit..

-Nu o face pe deșteapta cu mine, știu bine ca m-ai auzit, dar din câte vad îți place să te joci cu nervi mei.

-Nu.

Bineînțeles ca nu ternim ce aveam de zis pentru că  el se apropie periculos de mult de mine.

-Spune, Rose e așa?
Îmi spune când trasează linii imaginare pe obrazul meu.

-Nu. Eu..

-Ce?

Îi simt respirația pe pielea mea, astfel simțind mii de senzații  mă cuprind.

-Simți și tu? Vrei să stai doar lângă mine și să nu fugi niciodată?

-Eu... N..
Nu stiam ce să zic.
Nu știu dacă e bine ce fac, simt că tot ce aș vrea acum să fac, e să dorm, dar acum, cu Sebastian lângă mine nu aș reuși, mi-e imposibil să respir.

-Tu ce?

-Cred că ar fi mai bine sa plec acasă.

-Nu Rose.. îmi mârâie în ureche.

-Ba da. S-au întâmplat cam multe, cred că pentru o seară e suficient.

-Promit că dacă ramai voi fi cuminte.

-Nu, nu pot, sunt sigură ca Julio și mama lui vor fi îngrijorați..

-Julio?

-Da el e...

-Iubitul tău!

- Nu, sar eu repede, e doar un amic, m-a adus astăzi sunt sigură că l-ai văzut, iar el are iubită nu mă afectează cu nimic.

-Nu are iubită.

-Așa mi-a zis el, dar oricum nu cred că ești tu în măsură  să primești vreo explicație.
Cine știe, poate că voi fi eu.

Îi spun eu și îl sfidez cu privirea, dar el rămâne tot inexpresiv.
Îl văd că  nu reacționează în nici un fel și dau sa mă îndepărtez dar el mă prinde brusc de mână și mă lipește de perete și îmi spune mai mult mârâit :

-Ascultă-mă bine Rose, nu vreau sa fiu nevoit sa îl bat pe Julio pentru asta, dar tu trebuie să înțelegi asta. Tu vei fi a mea, mai devreme sau mai târziu! Pentru totdeauna! Dacă pune cineva mâna pe tine....nu știu de ce aș fi în stare să fac.

Îmi spune după care mă sărută. Oo doamne, și ce sărut.
Nu îmi dau seama când a plecat de lângă mine pentru că aud ușă trântită.
Ce tocmai a spus??

Abia acum realizez că tremur destul de tare și sunt sigură ca nu e de la frig! O doamne!

Fug repede și mă îmbrac.
Cobor grăbită și chem un taxi spre surprinderea mea ajunge și repede deoarece era prin zonă.

Cum mă voi duce în halul asta acasă la Mia? Când mă va vedea astfel de răvășită, nici nu vreau sa îmi imaginez ce va crede despre mine.
Așa că  îi zic taximetristului să mă lase la ce hotel vrea.
Eu încă trebuia sa mă gândesc la vorbele lui Sebastian înainte de a fugi nervos.
  "-Tu vei fi a mea mai devreme sau mai târziu. " 

La gândul asta mă înfior toată și nu mă pot gândi mai departe.

Însă dacă  chiar se putea întâmpla asta, ce eram să fac? Mai devreme am simțit foarte multe doar de la acel sărut..
Revino-ți Rose, nu o lua razna...

_______________*

Sebastian :

-De când o căutam pe fata asta... Încât îmi pare ireal că e aici.
Tatăl ei m-a căutat înainte să se întâmple gravul accident. Si asta pentru că am fost în relații bune. El fiind un avocat de succes a avut tot timpul dușmani. Ceea ce nu știe Rose, e că totul a fost înscenat. Dar voi afla de cine mai devreme sau mai târziu.

Sunetul telefonului meu care suna mă scoate din transa mă ridic de pe jos și las paharul pe podea.

-Da Santiago..

-Am aflat Sebastian, ea e, Rose Stone..

Corpul mi se prelinge pe perete ca și cum s-ar topi. Am știut eu.

-Problema e alta... Fratele ei vitreg Luis Suarez.. O caută în disperare, spune că va face moarte de om până o va găsi și în gaură de șarpe.

Închid apelul și dau cu pumnul în perete. Puțin îmi pasă de durerea insuportabilă și de sângele care cade șiroaie pe podea.

Nu îl voi lăsa să facă asta.

Îi scriu un mesaj scurt lui Santiago prin care îi spun să afle detalii despre cine a asasinat moartea părinților lui Rose.

Și apoi dau pe gât tot conținutul sticlei de bautură.

Va fi o seară lungă..