Jocul Iubirii (Finalizată)

Capitolul 28.

         De când am părăsit biroul lui Sebastian, merg singură pe străzile pustii.
Și nu știu în ce loc să o apuc..
Daca as merge acasă, Mia ar pune întrebări, iar eu nu vreau să vorbesc cu nimeni.

Știu că îmi va face bine. Să fiu singură. Așa îmi voi pune ordine în gânduri și voi știi după ce să fac și ce să aleg.

El mi-a spus că mă iubește. Însă eu nu îl pot crede, nu cât timp fata aceea se comportă de parcă ar avea vreo legătură cu el
.
Știu că sunt un pic geloasă. Dar asta e din cauza că am sentimente reale pentru el.

Știu că ar trebui să încep să am încredere în el.

Însă nu mai pot avea în nimeni și deodată gândul îmi zboară iar la el
.
Oare ce face? Sper ca nu bea sau că face vreo prostie, îmi amintesc cum a fost ultima dată, cât de vulnerabil era, de parcă era un copil, m-a rugat să nu îl părăsesc și să rămân cu el.
Iar eu ce am făcut?

Am fugit din nou, fără să îi spun nimic.
Știu că sunt îndrăgostită nebunește de el, deoarece simt asta, prin fiecare lucru pe care l-aș face.

Nici eu nu pot să stau departe de el, însă chiar aveam nevoie să îmi pun ordine în gânduri.
Se înserase deja.

Nu ar trebui să mă mai gândesc atât la asta, acum că știu că e asa trebuie să merg să vorbesc numai decât cu el..
Fug spre marea aglomerație chiar dacă pare ciudat, la o ora asa de târzie..

Trebuie să fac ce a zis Mia.

O mașină pare că mă urmărește serios de o vreme. Dar tot am încercat să o ignor.

Dar treaba asta deja îmi dă fiori.

Încep să alerg fără să mă mai uit în urma mea.
Dacă e Luis?

Spre surprinderea mea găsesc un taxi liber și tot ce mai știu să zic cu vocea tremurândă, e adresa Miei.