De acum eu fac jocul!

Vipera!

-Cum va permiteţi sa imi spuneti ca sunt ne ingrigita? Sunt in spital de ieri, nu am dormit toată noaptea. Am fost si sunt in continuare foarte ingrijorata...
Ei bine nu apuc sa termin ca ea deja ma întrerupe cu tupeul ei fantastic.
-Copila... SCUTEŞTE-MA!
Cu replica asta ma enervat cel mai tare... imi venea sa ii dau una atat de tare in cât sa nu mai miste niciodată. Dar era mama lu'  Marco... trebuia sa am respect pentru ea.
Poate ca este mai  indispusa ...
-Copila... unde este Marco?
Ma abordează ea cu un ton mai raspicat, deparca eram femeia de servici iar ea imi este sefa.
-Doctorul l-a luat pentru o operatie.
Raspund eu politicos.
-Ce operatie?
Acelasi ton rece. Partea bună este ca discuta cu mine.
-Doctorul nu a dat prea multe detali, deoarece se grabea foarte tare.

Asta a fost ultima fraza zisa... a plecat insa dupa 15 minute se întoarse la salonul lui Marco. Era asa liniste fara ea... era o femeie asa rece...deparca era Croella de Vill. Se vedea ca este o femeie cu bani, multi bani.
Intra in camera linistita, cum intra tocul pantofului era parca desprins din filmele horror, asa se auza...se aseza pe scaunul din fata mea,  avea o privire dezgustata. Ma analiza ca pe felul al 3. Când de odată deschise gura... O NU! Stiam ca urmează ceva urat!
-Copila! Părinti tai cu ce se ocupa?
Părinti mei? Dintre toate intrebarile... fix asta?  Ce sa zic...După câte va secunde de ezitare zic:
-Părinti mei?! Aaa... tata a murit iar mama este inca in viaţa. Nu se ocupa cu ceva anume. Este pensionara.
Huuu.... sper sa fi spus bine ce am spus.
-Aha... am inteles.
Parca tonul rece desparuse. Parca...
-Auzi copila...ei bine nu apuca ca termine ca  doctorul sosi cu Marco.
Mai bine... cine stie ce vroia sa mai zica. La felul in care ma analizat vroia sa zica ca oiavea paduchi.
-Operatia a decurs bine. Baiatul este putin amnezic. Pâna se restabileşte va rog nu il presati!
Doctorul  ieşise in tăcere din începere.
Imi trag scaunul lângă Marco si si il privesc cu ochi plini de lacrimi .
După un moment de tăcere, un moment bun de tandre a deschis iar gura .
-Auzi... ar fi bine sa pleci! Deja nu mai ai ce sa faci! Poti pleca. Du-te la tine acasa...
Adica ma gonea acasa... "la mine"
Ridic capul din pământ si observ ca ma priveste in sila.
-Nu doamna! Nu voi pleca de aici fara Marco!
Se uita la mine surprinsă... insa când a vrut sa mai zica ceva, Marco se trezi.
Slava cerului!
-Unde sunt? Cine sunteti? Dati-mi drumul de aici! Aaa... ce ma doare capul!
Marco era putin amnezic asa cum a si zis doctorul .
-Iubitule! Calmează-te! Esti la spital ca sa te faci bine!
O vedeam cu coada ochiului cum ma privea in sictir.
-Iubitule? Sa ma fac bine?
-Eu sunt Maia! Iubita ta! Ai avut un accident de masina.
-Maia?
Saracutu, era asa amnezic.
Ei bine... după ce Marco a zis ultima fraza se băgase si ... ea
-Vezi .. nu stie cine esti..  PLEACA!
-Normal ca nu stie. Este amnezic. Ati auzit macar ce a zis doctorul?
-
-
-
-
După asta nu prea a mai zis nimic.
Se lasase tacerea. Toată atentia era asupra lu' Marco.
Marco adormi imediat laloc.
Am iesi putin pe hol.  Ei bine a trebuit sa vina si ea.
Iar mi-a zis sa plec. Tipic...pentru o femeie ca ea.
Ei bine am plecat... sa imi fac un dus si sa cumpar  ceva fructe pentru Marco când se trezeste.
In ultimele zile am si uitat de treaba cu vampiru... aveam putina sete de sânge.
Când a vazut ca iar am venit... mai ingrijita si cu alimente pentru Marco.
Parca tonul ei se schimbase si privirea.
Când intru Marco era treaz se uita pe o revista... trecuseră 4-5 ore de când plecasem.
El isi mai revenise.
Când m-a vazut era asa fericit
-Maiaaa! Ridica tonul cu un zâmbet .
-Esti mai bine dragul meu?
-Da...unde ai fost?
-Sa cumpar astea... ii arat punga, zâmbind.
Nu apuc sa mai zic ceva ca vipera se băgase,  sa mai zica si ea ceva.
-Apari aici,  asa deodată...crezi ca impresionezi?
Deja e  nesimtita...
-Maama! Interveni Marco cu un ton apasat.
Ei bine eu nici nu mai zic nimic.
-
-
-
-
-
-
-
După un timp... merg acasă. Un somn bun imi inunda camera... era un somn asa de dulce. Când pe la 2:45  un zgomot ma trezi. Eram putin speriată..  insa cobor increzatoare.
Când  termin de coborat scarile si ajung in livingul din garsoniera o palma imi acoperi gura. As fi ripostat dacă nu ar fi avut ceva praf in palma.
Am leşinat timp de 2 minute.. insa eram cam amnezica... când deschid ochii un tip mascat era deasupra mea.
Speriata... il trag cu putere in cel mai apropiat perete ridicându-l de haine.
Insa el zise...
-Nuu! Stai.. sunt eu...