La naiba cu dragostea !!

Capitolul ∆∆∆∆ - "A fi sau a nu fi,asta-i întrebarea"

În acea seară,n-am putut să nu mă gândesc la ceea ce spusese el . "Poate că înseamnă ceva" îmi răsuna ca un ecou în minte,făcându-mă să mă rasucesc ca o clătită în pat,printre pernuțele mele moi. A doua zi a început mai ..ciudat ca deobicei. Profa' de istorie,cu părul ei permanent ca un palmier roșu,m-a prins dându-mi sms-uri cu niște prieteni. Mi-a luat telefonul,spunându-mi:

-Telefonul ți-l vei lua de la doamna directoare,în timpul orei următoare.

-Dar ora următoare am științe,doamnã! Dacã lipsesc,mă va asculta! Vã rog,promit că nu mã veți mai vedea vreodată cu telefonul !

-Dacă aș fi luat câte un bănuț pentru fiecare datã când am auzit asta,acum aș fi fost milionară!

Am tăcut,renunțând să încerc a îmbunătăți situația. Pauza a venit. Grăbită,mi-am luat lucrurile și am tulit-o spre cancelarie. Când intru,surprizã! Vlad era acolo,așteptându-și și el,probabil,pedeapsa.

Când m-a văzut,a zâmbit,eu simțindu-mă și mai stânjenită decât eram.

-Văd că ți-ai început bine ziua,spuse el,jucându-se cu lănțișorul lui negru.

-Vãd cã nu sunt singura,spun eu,încercând să par iar indiferentă.

-Ești supãrată?întrebă el,iar pentru un moment stomacul meu a avut un gol.

-Nu în mod special. Binențeles,nu mai am telefonul,trebuie să-l iau de la directoare și asta mã macină. Crezi sau nu,eu nu am probleme cu profesorii. Dar,la dracu',profa de istorie cu aerele ei...

-Palmierul ăla roșu nu știe sã se oprească niciodatã din vorbit sau predat.

Un zâmbet îmi încolți în colțul gurii.

-Dar tu,ce ai făcut?spun eu.

-Ținuta mea nu le e pe plac profilor, atitudinea mea nici atât,era sã mã iau la bãtaie cu un coleg și m-am făcut și cu un 3 la desen,pentru că am desenat ceva obscen pe tablã . La vechiul meu liceu eram un tip mai îndrãzneț,nu văd de ce n-aș fi și aici.

-Să înțeleg că ești un bad boy ?

-Poți spune și așa.

-Oh,prea bine bad boy :) . Ne vedem mai târziu,acum trebuie să-mi iau telefonul.

-Desigur,ne vom revedea,iar zâmbetul care îi apăru pe față m-a fãcut sã am iar acel sentiment de gol în stomac.

Orele se terminaseră. Am coborât în grabã scările,încercând să scap cât mai repede de agitația din jur,gândindu-mă că,peste puțin,voi ajunge acasă. Deodatã,un bãiat dintr-a XII-a m-a oprit,bruscându-mă.

-Te dai șmecheră pe holuri,ãã?

-Nu știu despre ce vorbești,mă confuzi,acum mã scuzi. Am încercat sã plec,dar el mă ținea tare de mână.

-Toți băieții sunt prin jurul tău,toți stau lângã tine,toți vor sã le fi iubită . Dar pe toți îi refuzi. Însă pe mine nu mă vei refuza.

-Scuze omule,nu înțeleg ce vrei. Nu se ține nimeni după mine. Lasã-mă în pace!!

Însã el mã strânse și mai tare de mânã. Se apropie de mine,simțindu-i respirația,de fumător,caldă pe față.

-Dă-i drumul imediat,spuse cineva,dar cum tipul care mă ținea era mai înalt ca mine,mai înalt deci de 1.83,nu am putut vedea cine îmi era apãrătorul. Dar aveam sã aflu.

-Nu ți-a ajuns mai devreme?

-Da' tu ce dracu' te bagi ,frățioare? Asta e gagica mea. Vezi-ți de treabă. Noi acum plecăm,nu-i așa?și se uită la mine,strângându-mă iar de mână.

-Nu merg nicãieri cu tine,jigodie,spun eu ,prinzând curaj.

-Dacă nu-i dai drumul,vei regreta,spuse apãrătorul,și nu sunt frate cu tine.
Jigodia, văzând că nu mã las,îmi dădu o palmã,întorcându-mi fața. Dar nu apucă să mai spună ceva,căci fu trântit imediat pe jos și luat la bãtaie de cãtre Vlad. Da,el era apărãtorul meu. Văzând cã treaba se înrăutățește,i-am strigat să-l lase,cã nu merită . Vlad se ridică,adunându-și geanta.

-Ești bine?spuse el,mâna lui rece atingându-mi obrazul,făcându-mi inima sã tresalte și stomacul să roiască.

-Da,zic eu,cred...

-Hai cu mine,te duc eu până acasă.

-E în regulă,merg cu autobuzul.

-Vin cu tine,spuse el hotărât,ăsta fiind unul din lucrurile care începuserã sã-mi placă la el.

*

Ajungând acasã,am evitat sã mã vadã mama,pentru a nu se îngrijora.

Însã toată seara,m-am gândit la el,la tot ce se întânplase,la felul cum se luase la bãtaie cu jigodia,la felul cum îmi mângâiase obrazul,la puternicul și protectorul meu,Vlad...