La naiba cu dragostea !!

Capitolul X- Adio...

Timpul trecea foarte repede. Mă apropiam de 18 ani. Mă gândeam ce voi face de majorat. Ah,da,voi ieși cu Vlad,niște colegi și niște foste colege.

La școală,totul era din ce în ce mai greu. Multe teme la română, mult de învățat la istorie..of , BAC-ul ăsta. Dar puteam să spun că aveam tot ce îmi doream. Datorită lui Vlad,cunoscusem mai multe persoane, cu care mă împrietenisem. În sfârșit,nu mai eram singură . Și eram mai îndrãgostită ca oricând. Camille nu ne mai deranjase,nu mai știam nimic de ea. Dar atunci când crezi cã ești cel mai fericit...se întâmplă ceva.

*

Era o zi ploioasă,dar se putea circula,te puteai plimba. Citeam. Deodată,telefonul îmi sună.

-Alo?am spus eu.

-Bună,spuse o voce de fată. Dar te asigur că ziua nu îți va mai fi atât de bună când vei auzi ce am de spus.

-Cine mai ești și tu?!..

-Nu contează asta,te-am sunat să te atenționez. Prea mult iubitul tău Vlad este în parc cu Camille. Știi,poți să nu mă crezi. Pe mine nu mã afectează asta. Dar,ca să-ți demonstrez că eu am dreptate,te poți duce să vezi cu proprii tăi ochi. Apoi închise.

Un nod îmi apăru în stomac. Dacă e adevãrat? Dar nu cred,Vlad mă iubește prea mult. Dar totuși,nu mă suna aia de nebună. Totuși,i-am luat în considerare mesajul. M-am îmbrãcat cu ce am nimerit și m-am îndreptat grăbită spre parc. Atât de grãbită,încât era să dea și o mașinã peste mine. Și poate era mai bine așa..

Am căutat mare parte din parc,când,i-am văzut. Vlad era cu spatele,l-am recunoscut după jachetă,era făcută cadou de mine cu puțin timp în urmă. În fața lui era ea. Anonima avusese dreptate. Dar de ce ieșise cu ea? Eram ascunsă după un copac,puteam vedea totul clar,dar nu auzeam nimic. Am văzut cum ea a întins o mână,dar el i-a dat peste ea. Apoi,am încremenit. S-a aruncat asupra lui și l-a sărutat. Iar el a rămas țeapãn. În clipa următoare,ea l-a întors cu fața spre mine. Un rânjet diabolic i se înfință pe față. Atât mi-a fost. O furie oarbă m-a cuprins. L-am auzit cum vine spre mine,cum mă strigă, dar am fugit. Am fugit și nu am mai întors capul în urmă. Ploaia începuse. La fel și plânsul meu. Telefonul îmi suna în disperare. Degeaba. Nu aveam ce să mai vorbesc. Gluga mă proteja cât de cât de ploaie,dar nu destul. Îmi venea să mor. Vroiam ca o mașină sã mă izbească din plin, sã mor repede și sã uit de durerea care îmi sfâșia inima. Am lăsat capul pe spate,ploaia venindu-mi fix pe față, spălându-mi apa suferinței .

*

Când am ajuns acasã,m-am închis în cameră. Am început sã arunc totul pe jos. Sã rup pozele de pe pereți. Să urlu. Simțeam că înnebunesc. M-am uitat spre cer și jur,în clipa aia am auzit un ciripit,și știam al cui e. La asta, Bobby , noul copilaș, nu reușise sã se asemene. Ciripitul era al lui Tweety,nu aveam niciun dubiu. Apoi, cineva a intrat în camera mea. Probabil cã ai mei îl lăsaseră sã intre,neștiind situația, altfel probabil că ar fi aruncat cu făcălețul după el. Eu eram pe jos,arătam jalnic, plânsă,udă,distrusã. El s-a aplecat și m-a luat în brațe. Mi-a zis să nu mai plâng.

-C-c-ce naibii cauți în camera mea? În casa mea? Cum ai tupeul ăsta jegos? Ieși afară în clipa asta!!

-Te rog,lasã-mă sã-ți explic. Nu este nimic adevãrat. După cum ai văzut și tu,ea a sărit și m-a sărutat. Eu am împins-o,i-am dat peste mâini.. Ți-am spus că îi place să manipuleze oamenii. Te rog,crede-mă,eu..

-Ieși afară în clipa asta!! Mi-e scârbã de tine! Nu vreau să te mai văd!! Niciodată !

-V,te rog,nu-mi cere asta,nu îmi face asta!! Te iubesc!

-Dacă m-ai fi iubit,nu te-ai fi dus să te întâlnești cu ea. Tu cu gura ta mi-ai spus că manipulează oamenii. Te-a mâncat,acum scarpină-te liniștit..

-Crede-mă când îți spun!!spuse el disperat.

-Nu..și acum ieși de aici,și i-ați mâinile de pe mine. Nu vreau să te mai văd,când te vãd îmi aduc aminte de scena aia.

-Te rog...

-IEȘI AM ZIS !! CE PARTE NU ÎNȚELEGI DIN A MĂ LĂSA ÎN PACE?Apoi o pernă îi zburã în cap.

Cu greu,el se ridică,uitându-se o ultimă dată la mine,apoi plecă.

***