Capitolul VII - Demon și înger

140 11 1
                                    

În acea seară nu am prea reușit să dorm. Mă gândeam la tot: la ziua în care îl cunoscusem,la cum îmi luase apãrarea,la cum vorbiserăm pe Wapp,la petrecere.. mai ales la petrecere...la săruturile flămânde..la el și la tot ce mi-am dat seama că însemna pentru mine.

A doua zi m-am trezit obosită,la 10:30 . Pe telefon aveam un mesaj. De la iubitul meu. Wow,chiar puteam sã-i spun așa !! Puteam să-i spun asta acelui bad boy, acelui băiat care se putea înscrie ușor la modelling masculin ,acelor ochi verzi... Acelui Vlad, care îmi schimbase total viața, completându-mi-o . Bunica mea mi-a spus o dată ceva foarte interesant,mi-a spus despre sufletele pereche, despre cum eu mi-l voi găsi după o lungă și grea căutare..și așa a fost. Chestia ciudată este că,înainte de a-l întâlni,găseam peste tot și în aproape orice forme de inimă sau inițiala...inițiala V. Din crenguțe de copaci,lănțișor,în mâncare,lucrurile se așezau astfel încât arătau mereu litera asta,de parcă universul încerca să mă pregătească și să mă atenționeze că o persoană avea să intre în viața mea.

Cum spuneam,era un mesaj de la el . Îmi urase un "Bună dimineața,iubito!" ,pe care l-am simțit cu toată ființa. Grãbitã,i-am scris și eu. Apoi,rãspunsul a venit mai repede decât mă așteptam: "Vreau să ne vedem. Ți-am zis că nu pot sta fără să te văd. "

L-am sunat.

-Și eu vreau sã te văd. Unde vrei sã mergem?

-Să ne plimbãm,pur și simplu. Dacă vrei undeva anume,spune și mergem. Mie îmi convine oriunde,atâta timp cât știu că sunt cu tine.

*

Am ieșit în parc. Timpul trecuse atât de repede,încât nici nu mi-am dat seama când se făcuse seară. Cu el,timpul trecea așa de ușor,viața era mult mai frumoasă.

*

Trecuseră 4 luni jumate de când eram împreună. În acest timp,el fusese persoana care mă învățase să iubesc,el îmi fusese alãturi în fiecare zi,pe umărul lui plângeam și alãturi de el râdeam. Niciodatã nu fusesem atât de fericită și nici nu crezusem că voi fi. Alături de el, făcusem o mulțime de lucruri. El era jumătatea mea .

Era luna iunie. Școala se terminase,urma să ne luăm mediie. Vlad era în vacanță,pregătindu-se pentru BAC . Dar nu mare mi-a fost mirarea când,ajunsă la liceu,l-am găsit acolo. Venise special pentru mine,pentru a fi cu mine chiar și când îmi luam mediile. M-a sărutat pe frunte,apoi ușor pe gât. Nu era multă lume pe holuri, așa cã ne simțeam mai bine.

După ce mi-am luat mediile,am plecat spre parc. Dar în parc,am avut o surpriză neplăcută, cel puțin pentru mine. Ne-am întâlnit cu fosta prietenă a lui Vlad. El îmi povestise de ea,îmi arătase poze,totul la cererea mea. El nu prea vroia sa vorbeascã despre ea,dar mereu spunea că sunt cu mult mai sus decât ea. Când ne-a vãzut,ea a început să râdã:

-Asta e noua ta iubită,Vlad? Haha. Credeam cã ai gusturi mai bune,totuși.

Fără sã mă pot abține,am ripostat:

-E vreo problemă? Nu ți s-a cerut părerea despre noi .

-Ușor fetițo,spuse ea. Am fost plecată până acum din oraș,lunile astea,dar acum m-am întors. Și vã asigur că ne vom revedea. Apoi plecã.

*

Ajunsă acasă,mă gândeam la acea fată, fosta iubitã a lui Vlad. Deodată,telefonul meu sună:

-Alo?am spus eu nedumeritã,deoarece era numãr ascuns.

-Alo drăguța,spuse o voce cunoscută și feminină. Am sunat să te atenționez.

-În legătură cu ce?!

-În legătură cu mine,spuse anonima . Acum m-am întors în oraș.

-Ești fosta iubită a lui Vlad..

-Exact,văd că nu ești așa de prostuță pe cât păreai. Apropo,mă cheamă Camille. Iar acum că m-am întors,voi face totul ca să-l recuperez pe Vlad . Iar deobicei,totul iese cum vreau eu. Și închise telefonul.

*Sfârșitul primei părți*

Lãsați-mi părerile voastre în comentarii, chiar vreau să vă știu părerile :) .

La naiba cu dragostea !!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum