Eu si lemnul - lupta secolului!

Capitolul cinci ~ As Soon As Possible

-          Ale dracu paste, ce s-au lipit ele de cratita ca magnetul de frigider! zise enervata, Claire, in timp ce se lupta cu mancarea.

-          Daca nu merge, ia o rangă! ii spuse chicotind superior, sotul ei.

-          O rangă o sa iti fie infipta intre ochisorii astia, daca mai comentezi mult.

-          Abunzi de amuzament, scumpo.

-          Si tu, la fel, dragul meu.

-          Sa-I pice limba din gura lu’ fratimeo, pentru numele lui Dumnezeu, mai potoliti-va cu ranga. Mi-e somn, rezulta ca vreau sa dorm, rezulta ca nu pot din cauza voastra si a ustensilor voastre. Silencio! urla Emma, ciufulita fiind, cat o tinura plamanii, imediat dupa ce cobori jos.

-          E doar ora pranzului, dar buna dimineta si tie!

-          Hahaha, Prosopel.

-          Printesa e in toane proaste? Sau e acea perioada a lunii? isi intreba Matt, surioara.

-          Da sunt, si nu, nu este. O zi placuta si voua! replica rapid, Emma, tulind-o apoi sus pe scari, avand ca destinatie orasul “patul-meu-pufos-cel-de-toate-zilele”.

-          Acum ca printesa casei, s-a reintors in cetate, sa trecem la lucruri seriose. zise baiatul, foarte matur si cu capul pe umeri. Business!

-          Aoleu. sopti Richard, aparent speriat.

-          Am nevoie sa-ii facem o vizita lui Zoe, ASAP.

-          ASAP? Ajutati sarmanii analfabeti prosti? Ah, m-am prins. E vorba de tine si de sorta’, nu?

-          Ha NU. ASAP e un termen preluat din engleza si inseamna cat de repede posibil.

-          Dar ce s-a intamplat, draga? Arde ceva sau cineva? Se termina lumea,? De ce e asa de “ASAP” sa mergem la Zoe, ah? isi intreba, Claire, baiatul.

-          Trebuie sa am o “discutie intre 4 ochi cu ea”.

-          Aoleu. Dar ce probleme importante aveti voi de discutat? Polimerizarea Pentagonului? Distrugerea cancerului? Inovarea hartii politice si geografice?

-          Nu pot sa spun. Top Secret! MI5 mi-ar face corpul decapotabil – adica m-ar lasa fara cap – daca as risipi aceasta informatie.

   Pana ca vreunul din membrii familiei, prezenti in sufragerie, sa apuce sa zica ceva, soneria usii se auzi, sunand si ea timida, reusind sa atinga un Fa si un Sol.

-          Raspund eu. zbiera Matt, tulind-o catre usa.

   Cine sa fie, oare? Mos Craciun, Iepurasul, sau Miss Univers, care s-a ratacit in micul orasel, Rochdale?... Primele doua variante cad, cu siguranta, si de asemenea si ce-a de-a treia.

   Ei, nu era o Missă Universă, dar totusi, era o mini-micro Missă. Era o domnisoara, pardon, acum doamna, trecuta cu putin de 30 de ani, roscata, simplu dar totusi chic imbracata, si infasurata de bratul unui ex-domn-fantoma. V-ati prins despre cine e vorba, nu?.............. Si acum trebuia sa bagati voi replica: Ei, cucoana, dar ce? Suntem lapte ca sa ne prindem?................Dar, ma rog. Nu ati fost pe faza.

   Da, era Zoe.

-          Zoe? exclama, intreband, Matt.

-          Nu. Nu sunt eu. Sunt o martiana de pe planeta Martipan, care a dat fuga pana la Londra, i-a furat corpul doamnei Zoe Evans, si a venit aici in Rochdale, orasul natal, pentru a ruina toata civilizatia, si a pune stapanire pe intregul Regat Unit. Doamne, ce credul poti fi, embrionule! Unde-s mama, sorta’ si Prosopel? Intreba femeia, dand sa intre rapid in casa.