Eu si lemnul - lupta secolului!

Capitolul opt ~ Interviu

-          Pa mama, pa tata. zbierara Emma si Matt, intr-un glas, in timp ce se catarau in tren, constienti de faptul ca vor ajunge cu aproximativ douazeci de minute intarziere, la interviul din Londra.

-          Sa aveti grija de voi, si sa o salutati pe Zoe din partea noastra! ii spuse Richard, fetei, care isi tinea cu indarjire CV-ul, in dinti.

-          Fir-ar. Si eu care vroiam sa scap de zgâtia asta, in Londra, si sa ma agat si eu de un londonez, dar acum asta e. Nu mai pot! Zise Emma, chicotind, dupa ce reusi sa isi gaseasca locul.

Si uite asa, trenul de puse in miscare, si parasi gara, lasandu-I pe cei doi parinti, singuri, dar cu speranta in suflet. Cu speranta ca, gemenii vor reusi. Vor reusi sa isi faca un rost in viata.

Cum intre Rochdale si Londra sunt aproximativ doua sute saptezeci de kilometric, va puteti da usor seama ca trenul accelerat a facut nici mai mult nici mai putin de o ora jumatate – ca doar de-aia I se spune “tren accelerat”, nu? –

-          Poti sa incetezi? isi intreba Emma fratele, care continua sa ii sufle in ureche, ca doar deh…se plictisea si el. Mai avem putin si ajungem. Potoleste-te si comporta-te ca un adult, care de maine incolo va fi angajat intr-o mare si importanta firma din sufletul Londrei.

-          Ce “business women style” ai sunat! Mai, mai, ca m-ai atins la aorta inimii.

-          Hai, stai cuminte, ca am ajuns. replica tanara, cand baga de seama ca trenul incepu sa incetineasca, intrand in impozanta gara King’s Cross.

Dupa ce mastodontul opri in totalitate, toata lumea incepu sa coboare. Unii pe geam, altii pe usa, unii sareau ca floricelele de popcorn in micro-unde, din vagoane, dar ma rog: fiecare cu stilul lui propriu.

Zece minute de asteptare, si trenul era gol, caci reusira si embrionii sa se dea jos, cu tot cu dosarele albastre in care erau frumos aranjate, de Claire, CV-urile.

-          Incotro acum? isi intreba dezorientata, Emma, fratele.

-          Pai, eu propun sa mergem in prima statie de taxi, sa inhatam unul, si sa o taiem direct pe Orange Street, la interviu.

Zis si executat:

Statie taxi ✓

Luat taxi ✓

Directia Orange Street ✓

Cinci minute dura intrega calatorie, firma lui Zoe, fiind foarte aproape situata de gara centrala.

Ajunsi acolo, cei doi gemeni au coborat “very stylish” din taxi, dupa care se oprira in fata cladirii si…o admirara. De ce zic asta? Pentru ca era splendida. O constructie de aproximativ nouazeci de metri, toata din sticla, alcatuita din doua aripi – una de E si una de V – aripi care totalizeaza patruzeci de etaje.

Dar acum ca sa fim cinstiti, si sa dam germenilor ce e al germenilor, si ei, de asemenea se incadrau in peisajul care iti taia rasuflarea, fiindca amandoi aveau atunci aspectul cerut in afaceri.

Matt purta o pereche de blugi negri, marca Zara, o camasa alba la care – Claire, bineinteles – a asortat o cravata neagra simpla, dar eleganta, si desigur, un sacou casual, tot negru, pentru a nu cumva sa lasam loc unei discordanţe. Cat despre incaltaminte, vorbim despre o pereche de pantofi negrii, de piele intoarsa, care reuseau sa completeze perfect tinuta.

Daca baiatul e asa de pus la punct din punct de vedere vestimentar, nici fata nu se putea lasa mai prejos, nu? Da’ pai cum sa nu… Asadar Emma, era o bomba intelectuala. O papusa.