Si cum v-am spus si in capitolul anterior, Emma era hotarata sa nu lupte. Era hotarata sa predea armele si sa se declare infranta, decat sa porneasca un razboi total inutil impotriva a catorva bucati de lemn si a catorva cuie.
Da, stiu ca incet incet va bag in oroare – pardon in eroare – cu incapacitatea mea de a lua o decizie. Adica ba muta muntii din loc, Emma, si lupta, ba lasa armele jos. Confuzant, nu ? Ei, pai de data asta chiar renunta. Renunta la ideea unei lupte. Unei lupte cinstite. De ce spun asta ?.... Pentru ca avea totusi de gand sa termine acel sifonier o data pentru totdeauna, asa ca trecu la actiune.
- Te bagi ? isi intreba Emma, fratele care lingea de mai bine de zece minute, o acadea cu menta.
- In ce ?
- In bula mea de aer. Dăăăă, in combinatie.
- In ce combinatie ?
- Intr-una de apa, otet, saliva de papagal, ketchup si piper. In pana mea… Auzi la el : ce combinatie ? In combinatia cu sifonierul.
- Deci sa inteleg ca mai nou avem combinatii cu sifonierul. zise Matt, spargand acadeaua cu dintii.
- Bai bula de aer combinata cu carbon, ce esti… Nu vrei si tu sa termini, o data pentru toata viata ta mica si ciudata de embrion, cu sifonierul ? Adica sincer, mie mi s-a luat de el si de fitele lui magice, pana peste cap si inapoi.
- Vreun plan ? intreba baiatul, care desi terminase acadeaua, continua sa linga batul acesteia.
- Logic ca da. Doar sunt Emma. Am chiar si un plan B.
- Doar atat ?
- Cum adica doar atat ? Doua planuri nu iti ajung ? intreba fata, enervata.
- Pai scumpa mea, alfabetul are douazeci si sase de litere, asa ca…da. Doar doua e cam putin. Dar ma rog.
« Ce sa spun, Franz ?! Dupa ce ca tot eu vin cu idei care sa ne scoata din…probleme, el comenteaza. Simt ca il paste o bataie cu tarnacopul. » isi zise, Emma zambind.
- Ascult, scumpa mea surioara. Scuipa tot ! spuse Matt, ranjind si incercand cu limba sa-si curete dintii de bucatile mici de acadele ce i-au ramas infipte pe…undeva intre Muntele Carie si Raul Saliva.
- Pai… Mai intai ne punem la punct, strategia de atac, care este foarte simpla si sireata. Ca si mine de altfel ! rosti tanara, chicotind. Adica, mai pe intelesul tau, il « atacam » noaptea cand nu se asteapta. Silentios, dar mortal.
- Aoleo, déjà mi-e frica. Incepi sa semeni cu agentul 007 - coordonata Sky-Emma.
- Pastreaza-ti comentariile pentru mai tarziu. Asadar, il atacam noaptea, ii dezbinam usile, podeaua, clanta, si bucati bucatele in punem in cutii, iar a doua zi ne infiintam frumos-frumusel cu toate cutiile la Crematoriul Benedict Fowles.
Eh, kinky. Hai ca v-am captat atentia cu cuvantul « crematoriu ». Recunoasteti !
Dar stati linistiti, ca nu incineram nici actor, regizor sau mai stiu eu ce…cum am auzit ca practica unii nebuni prin Romania. Deci nu va speriati, stati calmi, rumegati iarba si cititi !
- Sa inteleg ca vrei sa « crematorizam » sifonierul ? intreba confuz, Matt.
« Doamne, de ce ? De ce, Doamne mi-ai dat pe cap o povara greu de dus ca IQ-ul negativ, al fratelui meu ? De ce ? » se intreba tanara, exasperata.
YOU ARE READING
Eu si lemnul - lupta secolului!
HumorContinuarea povestii "Ma iubesc cu sifonierul".
