Eu si lemnul - lupta secolului!

Capitolul unu ~ I'm a grown up, now!

-          Matt, inceteaza pentru numele lui Dumnezeu. urla Emma ca descreierata in urechile fratelui sau care continua sa ii smulga castile din urechi.

-          Crezi ca daca esti fata beneficiezi de ceva special? Ei, bine, draguto… Lasa-ma sa te trezesc la cruda realitate. NU. Nimeni nu beneficiaza de nimic in plus. Toti suntem fiinte umane, toti suntem mai mult sau mai putin identici. E o jungle, lupta-te pentru dreptate. Sau ce? Crezi ca in realitate e ca in Metallica? Justice for all?... Nu e. Si acum da-mi castile. zise Matt, gesticuland cu pumnii in aer, incercand totusi sa evite fata surorii sale.

-          Bai, gangnam style ce esti… Daca ai iesit din mama cu cincisprezece secunde jumatate mai repede decat mine, asta nu inseamna ca ai mai multe drepturi decat mine. Clar?

-          Emma, tu cumva zbieri la mine sau mi se pare mie? intreba contrariat, baiatul.

-          Ti se pare. Eu faceam aici polimerizarea atomului de Carbon, si tu in loc sa apreciezi munca mea si sa faci poze ca sa ma bagi in Guiness World Records, tu ma acuzi de un lucru total nedrept. Bing, bing, bing, Captain Obvious. Da, zbieram la tine. Probleme?

-          Ca sa nu iasa cu sange, mate, intestine, si alte derivate ale corpului omenesc, o sa parasesc camera, o sa cobor in bucatarie, si o sa il ajut pe tata sa fixeze masa. La revedere!

“Rupe-ti-ai gatul, si desface-ti-s-ar talpile de la pantofi!” isi zise Emma, imediat dupa ce fratele sau, iesi pe usa.   

-          Tataaaaaa! zbiera Matt din toti rarunchii plamanilor, vrand sa isi pârască sora, cat mai curand posibil.

-          Da, puiul lu’ tata. Ce s-a intamplat? Cine ti-a luat jucaria? Zi-mi tu mie, ca sa vezi ce na-na la poponeata ii dau. zise chicotind, Richard, in timp ce se lupta cu piciorul mesei.   

-          Tata, am optsprezece ani, acum. Nu mai sunt un copil. De ce te prostesti in halul asta?       

-          Stareeeeeaaa lui naturala. urla Claire, din camera alaturata.

-          Pai cum ai vrea sa te tratez, daca tu vii la mine si te plangi ca un copil? Pentru numele lipstick-ului de pe buzele maicatii, Matt, peste doar cateva ore vei fi adult. Inceteaza sa te mai comporti ca un copil!

-          Deci sa inteleg, ca desi azi e ziua mea, nu beneficiez de vreun tratament special?

-          Deci, nu. Si daca, tu cumva ai uitat, e si ziua surorii tale. Emma. Sau ai si uitat ca ai o sora?

-          Bineinteles ca nu, pentru ca nu ma lasati voi sa uit asta. tipa baiatul, trantindu-se pe un scaun.

Ah, da. Sa-mi fie cu iertare! Am uitat sa mentionez la inceput, ca este ziua gemenilor. Astazi, fac si ei frumoasa varsta de optsprezece ani. De astazi raspund si in fata legii pentru faptele lor. De astazi devin adulti. De astazi devin responsabili.

-          Printesa a coborat! Repet, Printesa a coborat! Faceti loc, asterneti covorul rosu si pregatiti petalele de trandafiri. spuse Matt, cand vazu ca Emma isi facu aparitia in sufragerie.

-          Fiindca e ziua noastra, o sa ma prefac ca nu am auzit ce ai spus, si o sa imi continui ziua intr-un mod la fel de bun ca pana acum. ii replica, sora sa, calma si linistita.

-          Mai nou asta e clauza trecuta in contract? Printesele nu au voie sa se enerveze, ca fac riduri si le scade popularitatea?

-          Okay, acum chiar ai intrecut orice limita. zise Emma, napustindu-se asupra fratelui sau, cu o perna in mana. This is Sparta!

Si, da. S-a lasat cu o bataie zdravana si cu o vanataie. 1-0 pentru partea feminina. Emma a castigat.

-          Ce naiba e pe fata ta? isi intreba Claire, baiatul.

-          “Monalisa”, pictata de catre insusi Piccasoaia casei. O vanataie, mama! O vanataie, facuta de Printesa voastra!

-          Stai asa ca se rezolva. Orice pentru baietelul meu…. Emma!

Ei, da. Era tratat ca un copil, dar ce ii pasa atunci? Urma sa egaleze si el, si de ce nu, sa castige dreptul la revansa.

-          Ce vrei, mama?

-          Vreau o explicatie, pentru echimoza provocata de muchia cubitala a palmei tale pe maxilarul, fratelui tau.

-          она што го рече. zise fata, socandu-si mama si fratele.

-          De ce ne-ai injurat mai, nu iti e rusine? Esti sange din sangele meu, suflet din sufletul meu, inima din inima mea…

-          Serios, chiar nu trebuie sa enumeri toate organele. Adica, zau. E suficient. Ramanem la inima si nu avansam la plamani, ficat, si ce altceva oi mai avea tu pe acolo.

-          Vroiam  o explicatie pentru vanataia fratelui tau.

-          Stiu ca nu e bine ceea ce fac, dar trebuie sa iti spun ca…

Da! Cedase. Emma cedase, si urma sa marturiseasca. Urma sa egaleze si el. 1-1. Castigase! Isi facuse sora K.O.

-          Matt a intrat intr-o gasca de drogati si pentru ca nu a mai adus bani saptamana trecuta, ceilalti l-au snopit. Dar stai linistita, caci eu ca o sora buna ce sunt, o sa ma duc in bucatarie, o sa scot din congelator punga cu legume, si o sa i-o aplic pe fata, pentru a diminua umflatura.

Wauuuu, se inselase. Rau de tot. Scorpia avea de gand sa joace murdar. Ei, pe asta chiar nu o luase in calcul.

-          Da, mama. Asa e. Emma are dreptate.

Pentru moment, hotarase sa cedeze, dar…deja avea in minte un plan diabolic. Unul care sa avea sa intre in istoria “Planurilor diabolice facute de catre frati diabolici pentru surori diabolice, infasurate insa intr-o mantie aparent asemanatoare cu blana unei pisici”, insa stiti voi. Pisica e blanda, pana zgarie.

Si, uite asa se desfasura minunata aniversare a gemenilor: o zi obisnuita in familie, o cina si mai obisnuita in bucatarie, si un tort care depasea rangul de “obisnuit”, in care erau infipte optsprezece lumanari.

Dupa ce Claire si Richard terminara de cantat – sau mai bine spus mugit – “La multi ani!”, Emma si Matt, suflara in lumanari si isi pusera o dorinta. *TOP SECRET* asa ca nu am voie sa v-o spun, insa ce pot sa va spun, e ca fiecare dintre ei isi doreste razbunare si varsare de sange. Si mai mult ca sigur, ca o vor avea. Nu numai din cauza faptului ca am eu o minte mai macabra si prefer chestiile “bloody”, ci pentru ca acum amandoi sunt majori, si “grown up”, si pot infunda cu cea mai mare placere, puscaria.

Muahaha si voua si o zi/noapte placuta!