Eu si lemnul - lupta secolului!

Capitolul sapte ~ Anvelope

   “Fir-ai tu sa fii de lemn vechi de pe vremea cand purta bunica latex. Ma refuzi tu pe mine, ca asa ti s-a sculat tie cuiul din colt. Ce sa iti spun? Iti incorzi tu muschii tai lemnatici la mine. Bai, sifonieru’ lu’ peste… Nu ma cunosti. Si nu stii de ce sunt in stare sa fac! Asa ca pentru binele tau, inceteaza cu fitele.” ii zise Emma, sifonierului, in timp ce il lovea grosolan cu piciorul. “Fie ca vrei si iti convine, fie ca nu, tu esti deja in posesia mea. Asa ca ciocu’ mic!”

-          Stiam, stiam, stiam. spuse Matt, cand intra in camera surorii sale. Eu le-am spus ca esti nebuna si ca vorbesti de una singura prin casa, dar ei nu m-au crezut. Acum am dovada! In sfarsit!

-          Daca iti aplic o palma peste fata asta de gagica, te las lat la pamant. Asa ca ciocu’ mic, si tu!

-          Ce dura suntem azi. Incerci sa o imiti cumva pe Xena, Prințesa războinică? isi intreba, Matt, sora care continua sa se lupte cu sifonierul.

-          Papusel, tine gura aia spurcata inchisa, ca daca nu ti-o umplu eu cu gel de dus, pana faci spume.

    Realizand ca surioara lui geamana, nu era tocmai intr-un “good mood”, baiatul renunta la tehnicile de tortura si scoatere din pepeni – sau ma rog, din mustar, castraveti, rosii, depinde. Fiecare ce are – si parasi camera, lasand-o pe tanara, in intimitatea proprie.

Cat timp sus, Emma purta o lupta impotriva lemnului, jos, Claire si Richard, asteptau.

Ce asteptau? Ei, in nici un caz un alt copil. Si nici trenul ori autobuzul. Asteptau.

-          Cand a zis ca vine? intreba Claire, asteptand totusi un raspuns, prompt.

-          Mamba Neagra, sa o ia. Nu stiu. A zis ca va fii aici in jurul orei douasprezece. spuse irita, barbatul, uitandu-se la ceasul agatat pe perete, care indica deja ora unu.

-          Mamba Neagra? Asa o alinti tu pe soacra’ mea?

-          Ha, ha, ha, NU. Mamba neagra e un sarpe, care poate fi intalnit in multe zone ale continentului african. O singura muscatura a lui poate ucide intre 10 si 25 de adulti, fiindca veninul este tot neurotoxic si rapid, iar muscatura elibereaza in medie 100-120 de miligrame de venin, dar si pana la 400 de miligrame.

-          Parca o descrii pe maica’ ta. Leit ea, e acest şerpălău.

Acum ca sa nu va mai tin in suspans, sa va spun pe cine asteapta cei doi soti, cu atata nerabdare. Pe doamna Thompson. Iar acum bine inteles ca urmeaza intrebarea: Cine e aceasta doamna?

Pai, aceasta femeiuşcă este angajata liceului pe care cei doi gemenii tocmai l-au absolvit. Angajata, care tre’ sa isi miste dosul, pe la casa fiecarui absolvent si sa il ajute. Nu la batutul covoarelor, aspirarea casei, ori la pregatirea micul dejun, ci la alegerea facultatii. Ea este cea care detine cate un dosar gros cat pielea porcului, plin de informatii, pentru fiecare facultate.

Asa ca, astazi este randul gemenilor Jensen-Miller, sa isi aleaga drumul.

-          Hai sa ne calmam, si sa asteptam, caci trebuie sa apara. Din minut in minut.

Desi vroia sa inceapa o conversatie lunga in care sa continue sa ii reproseze de toate, sotului sau, Claire nu avu timp, caci doamna Thompson, suna la usa.

-          Deschid eu. zise Matt, naspustindu-se asupra usii.

Si…deschise. Cutia Pandorei.

De ce spun asta? Credeti ca de flori de mar? Pai, NU.

Doamna Thompson nu era tocmai o femeie frumoasa. Sau ma rog, eu as zice ca nu era nici macar femeie, ci mai degraba o combinatie intre Voldemort si Legolas, din Stapanul Inelelor, dar imi e ca va suparati, asa ca…sa zicem ca e femeie.