Eu si lemnul - lupta secolului!

Capitolul treisprezece ~ Cuie + Lemn = ?

   Si cum scapara ei amandoi, ca doua genii ce sunt, de sifonierul problematic, Emma si Matt erau din nou fericiti. Puteau rasufla din nou relaxati. Totul pana intr-o dupa amiaza cand….cand…erau lafaiti in canapeaua din sufragerie si se holbau la televizor. Sau mai bine spus, Claire se uita la televizor si detinea totodata monopolul pe telecomanda, pe cand ei erau acolo doar de décor.  

    *Beep.* Intrerupem telenovela “ Consuela Mercedesa Wolswagona – iubire si destin” pentru o editie speciala a stirilor. Bine v-am gasit! *Muzica naspa de intro…5…..4…3….2….1.* On Eir* In aer* - puii mei, v-ati prins. In direct* Aici Elizabeth Ryan si Fred John, va prezinta stirile speciale. 

    -Excremente de porumbel! exclama nervoasa Claire. Tocmai acum s-au gasit astia sa il opreasca. Tocmai cand Consuela facea schimb de saliva, intr-un mod romantic, cu Fernando. Fir-ar!  

  *Thanks God! Nu de alta, dar la o alta serie de bale, lacrimi si despariti, nu mai rezistam.” gandi Matt, bucurandu-se la maxim de stirile speciale. 

   “ Un lucru ciudat, chiar straniu pot spune, se intampla in prezent. Da, chiar acum, chiar aici in Rochdale. Mai multe detalii, insa, despre acest caz ne ofera reportera noastra de la fata locului, Sandy Puffle. Sandy, te ascultam.” zise intr-un mod pitigaiat, prezentatoarea care se tot frichinea pe scaun, de parca ar fi avut hemoroizi in dos. 

   Pana insa ca TV-ul sa mai scoata un sunet, Emma reusi sa se trezeasca si ea, si sa coboare. Cand cobori, in periplul sau catre bucatarie beli ochii pe geam si vazu…pajistea. Logic. Pajistea din fata casei, dar ce mai era pe pajiste?...Eh, mai nimic: o bomba nucleara, o cutie cu mercur, si un revolver cu calibrul de noua milimetri. Pleosc.  

   - Auziti oameni, voi stiti ca pajistea noastra e impanzita de… incerca sa spuna tanara, insa toata lumea era mult prea absorbita de stiri incat sa ii dea atentie, acesteia. 

   “ Buna ziua, doamnelor si domnilor! Transmitem de pe Aleea Trandafirilor, numarul zece, unde aparent lumea s-a rasucit cu susul in jos. Conform declaratiilor cetatenilor, care au fost treziti in mijlocul noptii de niste zgomote ciudate, din acest pamant au rasarit – fie ca va vine sa credeti, fie ca nu – niste oameni. Mai precis in ziua precedent , pe innserate, cinci oameni ciudati, au aparut de nicaieri. Acestea sunt pentru moment toate informatiile. Elizabeth, ai legatura.” spuse reportera tafnoasa, dupa care ii preda colegei sale legatura…de patrunjel.  

   - Poftim? Ce? Reporteri pe pajistea mea? urla Claire, cat o tinura cei doi plamani. PE PAJISTEA MEA, PROASPAT ARANJATA? 

   - Ia-o usor scumpo. Te rog. ii sopti la ureche femeii, sotul sau, insa aceasta parea hotarata sa se “lupte” cu presa, asa ca isi trase pe ea halatul ei de casa cu trandafiri, se incalta cu papusii pufosi si iesi afara, gata de scandal.  

  Insa cand in sfarsit reusi sa iasa afara…”presiştii” disparura. Ca prin minune.  

   - Scoate orbul, prinde-I ochii.  

    - Era invers mama. Prinde orbul, scoate-I ochii, dar oricum apreciem efortul. spuse Emma, zambind fals.  

   Foarte entuziasmat de cele auzite la stiri, Matt se infipse direct in sora sa, o apuca strans de brat, si o tulira amandoi la etaj, mai apoi. 

   - Buna dimineata si tie, morocanosule! ii spuse tanara, baiatului, cascand cu gura pana la urechi si inapoi.  

   - Idioato. Netrebnico. Imprastiato. Ametito.  

    - Sa moara capra vecinului din deal, de nu te-as insulta si eu, daca mi-ar veni macar un cuvant jignitor in cap. Dar cum nu imi vine nici unul, o sa tac si o sa iti zambesc gingas. Asa ca J.