Eu si lemnul - lupta secolului!

Capitolul unusprezece ~ O alta lume

Date fiind faptele ce tocmai s-au petrecut, in urma cu un capitol, Zoe s-a hotarat sa ia masuri. Nu de sicriu, dragii mei, ca inca nu avea in plan sa dea coltu’, ci masuri reale. Trebuia sa ia masuri impotriva propriului sifonier, caci DA, Emma ii spuse totul.  Desi nu ii venea sa creada spusele surorii sale vitrege, Zoe se urca in masina ei – adica in cel mai smenos BMW X6, tapitat in interior cu piele cafenie – si o taie la drum, catre Rochdale, bineinteles cu tot cu gemeni.  

-          Daca te rog, ai putea sa conduci un mic mai repede? o intreba Matt, pe Zoe.

-          Eu vreau sa ajungem teferi si nevatamati, acasa. Asa ca am sa conduc preventiv.

“In stilul asta, ajungem preventiv, prin 2050.” gandi baiatul, insa fara sa scoata un sunet.

Daca va spun ca i-au deposit pana si biciclistii, ma credeti?...De melci, nici nu mai zic, ca naiba si aia prindeau cincizeci de kilometri pe ora, spre deosebire de …altcineva, dar nu dam nume.

Mai tineti voi minte, din capitolele anteriore, cand am mentionat ca durata calatoriei Londra –  Rochdale, cu trenul, este de o ora jumatate? Daca da, atunci nu va mai spun ca cei trei magnifici, cu Zoe in frunte, au facut cu masina patru ore, ca o sa radeti de…ei, nu de mine. Muahaha.

-          Am ajuns! exclama Emma fericita, cand a coborat din masina.

-          Cum adica am ajuns? Iti era frica ca nu o sa jungem? o intreba sora sa vitrega, in timp ce isi curata noroiul de pe tocul botinei.

-          Ii era frica de momentul cand o sa ajungem: adica inainte sau dupa sfarsitul lumii si intoarcerea dinozaurilor pe pamant. spuse acid, si chicotind, Matt.

-          Esti rautacios.

-          Asta e cel de-al doilea prenume al meu.

Coincidenta sau nu, in peste doar cateva ore, luna avea sa fie pe cer, asa ca trebuia sa se miste foarte rapid, cu distrugerea, caci altfel…aveau sa fie ei distrusi.

Asemeni unei angajati ai crimei organizate, Emma, Matt si Zoe, intrara in casa, se descaltara in hol – pentru a nu murdari covoarele, si urcara la etaj, bucurandu-se pe deplin de faptul ca era o zi de luni, iar Claire si Prosopel erau la lucru.

Un pic speriata de ultimele evenimente, Zoe trecu inainte prin bucatarie si isi se inarma: cu o tigaie de teflon, un polonic, si doua satare de taiat porcul. Acum era gata de razboi!

-          Sa te vad acum! urla acum Matt, stand in spatele surorilor sale, care erau camuflate de parca se duceau sa se lupte cu Hitler, nu cu un biet sifonier.

-          Esti asa de las! Te ascunzi dupa niste femei… spuse clar si raspicat sifonierul.

-          Acum chiar ca m-ai calcat pe nervi. Tu si eu, acum ori nici odata! Zise baiatul, nervos, apropiindu-se de sifonier.

Cand insa era la mai putin de un metru de usile acestuia, acestea se deschisera si ii…absorbira pe cei trei magnifici inauntru, dupa care ele bineinteles se inchisera la loc, ca si cand nu inghitisera trei oameni, nevinovati.

Desi zbierau cat ii tineau plamanii, continuau sa cada. Sa cada intr-un abis, parca nesfarsit. Insa..se oprira. Dupa aproximativ trei minute de cadere in gol, se oprira.

-          Unde suntem? intreba derutata, Zoe, incercand sa se ridice de pe jos, si sa isi mentina echilibrul pe cele doua picioruse ale ei.

-          Intr-o alta lume. replica Matt, ametit.

-          Dăăă, Captain Obvious. zise Emma, un pic dezorientata.  Mi-am dat si eu seama ca suntrm intr-o alta lume.

Ei, daca v-au spus ei asta, nu mai e cazul sa v-o zic si eu. Da, intr-adevar, nu mai erau pe Terra. Sau poate ca da. Nu stiu, habar nu am.