~Salvatorul Meu~°Kim SeokJin° (Finalizată)

Capitolul 3

După ce spuse asta mama sa pleca de acolo, lasandui doar pe cei doi. Aceștia încetul se așezară jos. SeokJin încă o ținea în brațe pe EunJi. Începu să o mângâie încet pe cap. EunJi plângea, începuse să bată încet cu pumnii în pieptul lui SeokJin.

Ej: De ce nu mai lăsat în pace? DE CE?! Răspunde!!! Lasă-mă să mor. Nu merit sa trăiesc pe acest pământ!!!
SJ: De ce zici astfel de cuvinte? Calmează te. Vrei puțină apă? Hai sa te liniștetj și după poți să îmi zici ce ai pățit. Ok? Pentru asta mă aflu aici că sa te pot asculta și să te pot ajuta sa treci peste.
Ej: De ce vorbești cu mine așa? De ce vorbești așa calm? Nu merit asta. Vreau doar sa plec de aici. Nu merit nimic! NIMIC!!!

El începu să o strângă din nou în brațe. EunJi plângea din ce in ce mai tare. Încetul cu încetul se liniști. Se ridicară de jos. SeokJin se așeză pe scaunul care era lângă patul ei.

SJ: Pentru inceput as vrea sa îți cer scuze daca ți-am greșit cu ceva.
Ej: Nu tu trebuie să-ți ceri scuze ci mama.  Tu nu ai greșit cu nimic. Ci ea. Daca ea nu ar fi făcut așa cum făcuse poate nu se ajunsese la asta. Și îmi pare rău că a trebuit să vezi toată scena.
SJ: Stai liniștită. De când am devenit psiholog am văzut multe chestii iar asta nu este nimic. Ce zici sa îmi povestești din ce cauza ai ajuns să faceți așa ceva?

EunJi începu să îi povestească totul. De la faza când murise tatăl și până la cea de aseară. Îi povestise și faza cu iubitul ei. Totul. SeokJin nu o deranjase cu nimic, doar ședea și asculta. Din când în când mai nota ceva in carnețelul pe care îl avea în mâini.

SJ: Ai mai vorbit din când în când cu prietenele tale? Sunt sigur că le e dor de tine.
Ej: Prietene? Nu am vorbit deloc cu ele. După ce am ajuns sa stau acasă, închisă în camera mea am refuzat să vorbesc cu cineva.
SJ: Ar trebui să încerci să vorbești. Macar sa le scrii un "ce faci?" atât. Ce zici diseară să ieșim puțin pe afara. Am sa ii chem și pe prietenii mei sa ne tina putina companie. Ești de acord? Ar trebui macar pe afara sa ieși daca cu prietenii tai nu dorești să vorbești.
Ej: Mbine. Am sa ies.

Aceștia își întâlniră privirile. Tot ce putea citi SeokJin din privirea fetei era că sa o ajute. Sa o ajute sa scape de tot ce e rău.

Ej: Ce zici pe la orele 9 seara. Atunci mama va pleca la munca 100% și voi putea ieși din casă fără prea multe întrebări din urma mea.
SJ: Mhm.

Se făcuse și ora la care SeokJin trebuia să plece. Își luară la revedere și pleca. EunJi se dădu jos din pat și pleca la fereastră. Se uită cum el pleca. Între timp in cameră venise mama sa.

MR: Ce a fost ceea ce facusei mai devreme? Cauți atenție? Zimi! Îți dau! Ori cât de mult nu m-aș chinui sa îți fac bine niciodată nu îți convine.
Ej: Macar ai făcut acel bine ca să nu ajung să mă sinucid?! Nu! Nu ai făcut nimic, ceea ce ai făcut a fost doar sa îmi provoci mai mult rău. Niciodată nu ți-a păsat de mine și ceea ce pățesc eu! Tot timpul tea interesat doar de magazinul tau care și el se duce dracului! Niciodată nu ai stat împreună cu mine decand a murit tata. Tot ce făceai era doar sa aduci psihologi care înrăutățeau totul! Tot timpul zici ceva urât și tot tu întrebi de ce mă comport așa. Sa îți zic de ce?! Pentrucă TU faci ASTA! TU faci că EU sa ajung in starea ASTA!!! Daca m-ai fi ascultat măcar odată atunci nu avea să se ajungă la ceea ce este acum!
MR: Da, îmi pasă de magazinul meu care se duce dracului căci în el am băgat mai mulți bani decât în casa asta! Și da, nu am stat odată cu tine de când a murit taicatu pentruca nu aveam de ce sa stau.
Ej: Poftim?
MR: Adica orice făceam era doar sa aduci vorba de el! Și eu m-am saturat de ABSOLUT TOT! După ce a murit tatăl tău și eu nu am mai putut să trăiesc, dar am făcut-o. Am știut că nu are niciun sens sa mor după cineva. Fiecare are destinul său, când sa moara și când nu!
Ej: Iauzi, destin cică. Daca tot zici destin ce zici că următorul tau destin sa fie după ușă!!

In acel moment luă o sculptură mica ce era pe acolo și o trânti puternic de podea, aceasta sfarmanduse in mii de cioburi. După ce Eunji sparse sculptura mama sa ieși din încăpere fara sa mai scoată un cuvânt. In momentul acela îi sună telefonul. Dmn. Kang îl închise și pleca spre bucătărie. După câteva minute acel numar o suna din nou. Era Myung-Dae.

MR: Alo! Ce e?
MD: De ce ești așa nervoasă? Iar te-ai certat cu Eunji?
MR: Da. Nu înțeleg de ce am primit un astfel de copil nerecunoscător. Spune de ce mai sunat.
MD: A venit marfa nouă la magazin iar domnul cu marfa tot cere că tu sa ii semnezi niste foi.
MR: Mhm. Vin imediat.

Cum zise asta pleca. Se făcuse seară iar Eunji se pregătea să iasă așa cum îi promise lui Jin afara împreună cu el. Își luă că de obicei același hanorac negru cu blugi negri și teniși. In jumătate de oră SeokJin se aflase deja în fața casei ei. Eunji se uită pe geam. De acolo îl văzu pe SeokJin care îi făcea cu mâna.

SJ: Salut.
Ej: Nu eu chiar nevoie sa vorbești chiar așa cu mine.
SJ: Mbine. Și despre ce ai vrea sa vorbim?
Ej: Asta tu ar trebui sa aduci un subiect căci tu ai vrut să ieșim afară.
SJ: Bine. Hai până acolo. Ar trebui sa ajungă curând și prietenii mei.
Ej: Cum îi cheamă pe prietenii tai? Ai mulți?
SJ: Sunt câțiva. O să îi cunoști imediat. Apropo tot venind vorba de prieteni tu ai?
Ej: Am dar nu poți spune chiar că îi am. Multi stau pe langa mine doar știind că îmi pot permite destul de multe și că mama conduce o afacere însă nimeni nu știe ce este cu adevărat in spatele acestei mari afaceri și în spatele in a tot ce am.

După un colț ieșiră vreo 5 persoane. Jin își dădu din start seama că aceea sunt prietenii săi.

???: Salut frate.
SJ: Salut.
???: Ea cine e?
SJ: O să vă zic dar nu acum.
???: Ți-ai făcut iubita atât de repede?
Ej: Mă numesc Kang EunJi și nu sunt iubita lui. Nici măcar nu îl plac și nici nu ne cunoaștem așa de bine.
???: Daca totuși tu te-ai prezent sa ne prezentăm și noi. Eu Yoongi, el e Hoseok, NamJoon, JungKook, TaeHyung și al șaselea trebuie să ajungă imediat.
SJ: Unde lati mai trimis pe Jimin?

După ce SeokJin ii pronunța numele EunJi rămase puțin în șoc. Își făcu ochii mari și nu știa ce să scoată pe gura.

Ej: Ji-jimin?
SJ: Da. De ce?

Din umbra întunecată se văzuse o siluetă de o statură mai mica. EunJi parca deja știa cine e fara sa mai vadă la fata însă nu era sigură

Atât și cu acest capitol. Acum e târziu și probabil am sa mai scriu un capitol.
Scuzați greșelile gramaticale 😔
Mă puteți găsi pe Instagram: @_just._.kpop_
Va aștept cu cel mai mare drag❤️❤️
Va pup și va iubesc❤️❤️❤️