~Salvatorul Meu~°Kim SeokJin° (Finalizată)

Capitolul 13

Skj: Îți promit, mereu îți voi fi alături indiferent de situație.

Așa au trecut in jur de 2 zile decând EunJi plecase de acasă. Mama sa incerca din răsputeri să o găsească. Între timp relația lui Jin și a fetei devenea tot mai puternică. Pe zi ce trecea cei doi își dădură seama că aveau mai multe lucruri in comun decât ar fi crezut, cu toate acestea, Jin totuși incerca sa o convingă pe EunJi sa vorbească cu mama ei.

Skj: Sincer...nu pot înțelege de ce nu vrei sa te împaci cu ea. La urma urmei e mama ta.
ENJ: Sincer, nu pot înțelege de ce nu vrei sa termini odată acest subiect. La urma urmei ar fi trebuie deja să înțelegi că nu mai vreau sa o vad în viața mea.
Skj: Ascultăma, știu că nu vrei să vorbești cu ea dar cum vrei tu sa te înțelegi cu ea când nici măcar la un mesaj nu ii răspunzi. De unde vrei tu sa te înțeleagă și ea pe tine când uite ce faci tu. Vrei să trăiești așa toată viața ta?
ENJ: Atâta timp cât nu trebuie sa o vad pe acea femeie totul va fi bine!
Skj: Bine...facem așa. Până când nu vorbești macar un minut cu ea nu ai ce vorbi cu mine.

După ce a spus asta sa întors cu spatele la EunJi îndrepta duse să își facă treabă lui. Aceasta se uită ba la telefonul ce era plin de apeluri și mesaje necitite ba la băiatul din fața sa care părea că vorbește destul de serios. Până la urmă decise...își luă telefonul și îi sună. Jin era după ușă ascultând totul. Fata încet se apropia de fereastra din cameră vorbind la telefon.

KMR: EunJi, tu ești? De ce nu ai răspuns până acum? Unde ești? Ești bine? Ai pățit ceva? De ce taci? Spune ceva? Te tine cineva cu forța undeva? EunJi! Spune ceva! Te-am căutat atâta timp că tu acum doar să mă suni și să nu spui nimic?! Răspunde ceva!
ENJ: S-s-sunt bine. Nu sunt nicăieri captivă. Totul e bine cu mine. Nu am plecat nicăieri.
KMR: Unde ești? O sa vin sa te iau.
ENJ: Nu trebuie. O sa vin singură.

Cât timp aceasta incerca să își țină lacrimile de ea se apropie Jin. O cuprinse de la spate stand așa până când ea terminase convorbirea. După ce închise apelul se întoarse cu fața către băiat. Începu să plângă în pieptul băiatului. Acesta o cuprinse.

Skj: Totul e bine? Gata. A fost greu sa faci chiar de la început?
ENJ: Firar...de ce sunt așa o pacoste. Doar fac probleme altor persoane.
Skj: Nu spune asta. O sa pleci acasă și o vorbești cu mama ta și o să vezi cum totul o sa fie bine.
ENJ: Ce ușor este pentru tine sa zici asta. Tu macar nu ai așa multe probleme de familie că și mine.

Un nou capitol. Sper sa va placa.
Scuzați greșelile gramaticale.
Mă puteți găsi pe Instagram răspund la absolut toți: @_just._.kpop_
Daca nu voi răspunde repede înseamnă că nu mi-a venit inca mesajul. Exista Și așa momente alteori pot nici sa nu observ.