~Salvatorul Meu~°Kim SeokJin° (Finalizată)

Capitolul 14

ENJ: Ce ușor este pentru tine sa zici asta. Tu macar nu ai așa multe probleme de familie că și mine.

Restul zilei Jin încerca totuși să o convingă pe EunJi sa plece acasă însă această tot refuza spunând că va pleca mai târziu.
Se făcu seara, iar EunJi își strangea  lucrurile. Jin o conduse până la cel mai apropiat magazin, de acolo ea singură se îndreptă spre casă. Acesta și-ar fi dorit sa mai stea cu EunJi însă știa că este așteptată acasă și că nu o poate tine la el la nesfârșit. Curând trebuia să primească o scrisoare mult așteptată de el. Acea scrisoare era viitorul său. In fiecare zi verifica daca nu a primit-o.

~𝙰𝚌𝚊𝚜𝚊 𝚕𝚊 𝙴𝚞𝚗𝙹𝚒~

Mama sa aștepta că din clipă în clipă fiica sa sa intre pe ușa. Avea o mica veste pe care dorea să ii spună fiicei ei insa se gândea cum va reacționa. Daca va reacționa bine sau nu, daca o sa influențeze mult stării ei. Peste câteva minute se auzise ușa casei deschizanduse, era EunJi. Femeia îi sări în brațe. Începu să își ceară scuze. MaRi o conduse pe fată la bucatarie unde ii puse în fața ei unele dintre mâncărurile ei preferate.

ENJ: Ce sărbătoare mai este? Arată foarte ciudat acest "gest".
MR: Doar așeazate și mănânca. Am ceva sa îți spun.
ENJ: Lasă-mă sa ghicesc. Acum o sa incepi sa îmi zici despre iubirea ta cu Myung-Dae, cat de mult îl iubești și cum vrei sa ne mutam nu-i așa?
MR: Nu. Este vorba despre dmn. SeokJin.

Au trecut câteva zile, iar acum Jin se îndreptă spre casă fetei. Se gândea să îi spună despre acea scrisoare și că probabil peste câteva săptămâni sau luni nu se vor mai vedea. Acesta intra în casă, se saluta cu mama fetei și se ridică la al 2-lea etaj. Ciocani încet ușa după care intră. Se salută cu EunJi și se așeză pe scaunul ce era alături de patul ei.

ENJ: Tu chiar...ai crezut că vei putea ascunde acest fapt mult timp de mine?
SKJ: Despre ce vorbești?
ENJ: Despre faptul că ești apropiat de varsta mea și de fapt degeaba eu cu mama ne-am adresat la tine cu dumneavoastră. De aia părea ciudat că te înțelegi prea bine cu niste copii de 18 ani. Absolut totul părea prea ciudat, chiar tu păreai ciudat.

Jin își dădu seama cine îi spuse despre asta. Crezuse că fusese clar cu mama ei, dar ceea ce scoate fata pe gura...nu zice asta. In următoarele secunde își strinse ceea ce avea cu el și plecă. Înainte să plece de tot se opri in ușă.

SKJ: Daca totuși acum știi adevărul despre mine, sper ca macar se întelegi de ce am făcut asta. O sa plec din casa asta și nu am să mă mai întorc deloc. Pun pariu că acum că știi totul nu mai vrei să mă vezi sau să vorbești cu mine.

Coborî jos unde se întâlni cu MaRi. Aceasta se uita ciudat la el știind că abia a intrat în Casa dar deja pleacă.

SKJ: De ce i-ați spus totul? Mi-ați promis, a-ți spus că pot avea încredere în dumneavoastră. Nu am vrut sa facă aceeași greșeală că și alte fete. Să ajungă să îi placă de mine sau ceva. Nu vreau asta. Vreau să își trăiască viața liniștită. Aparent ea avea dreptate că va băgați peste tot unde nu trebuie. O sa plec de aici. Banii care mi i-ați dat până acum o sa vii trimit Maine pe toți prin cineva. Va mulțumesc. O zi buna.

Așa au trecut câteva zile. Jin a primit scrisoare unde este invitat la o facultate foarte buna din Londra pentru a-și continua studiile sale. Fara nici un refuz peste 2 zile acesta avea să plece din țară. Începu să se pregătească pentru noua sa destinație, Londra. Bagajul sau deja era pregătit. In ultima zi decise să iasă pentru ultima dată cu prietenii săi. Cu toții se bucurau pentru el. Visul său în sfârșit avea să se împlinească. Acolo era unchiul său care îi promisese că primele luni îl va ajuta până Jin își va găsi un loc de muncă.
Veni și ziua cea mare. Bagajele erau la ușă gata să fie luate. După ce urca în avion, mai rămăsese încă câteva minute ca acesta sa decoleze, își puse căștile in urechi. Când avionul deja începu să decoleze observa cum cineva tot încerca să îi atragă atenția. Uitînduse pe geam o văzu pe EunJi. Decise că cel mai bine este sa o ignore.

~𝙿𝚎𝚜𝚝𝚎 3 𝚊𝚗𝚒~

Jin învață la cea mai buna facultate din Londra.  Învață medicina, însă paralel cu asta studia și psihologia (nu știu dacă astea se învață împreună). Avea un loc de muncă stabil și apartamentul său. Îl mai avea și pe unchiul său care era gata să îl ajute in orice moment. Noul sau stil de viață era pe placul lui. Avea de gând ca pe viitor să își deschidă propriul său spital însă totul era încă în planuri.

Decembrie, o lună plină cu sărbători. In Londra era un frig de îți îngheța totul în tine. După 3 ani Jin insfarsit se reîntoarse în Korea, acesta fiind așteptat de toate rudele. In aeroport era așteptat de fratele său. In Korea deja căzuseră primii fulgi de zăpadă, în jur totul, încet, încet începea să fie alb. Era minunat. Jin se saluta cu fratele său, după care au plecat spre casă părinților săi. Seul-ul era frumos pe timp de iarna. Chiar daca curând totul avea să fie alb oricum a ramas la fel de colorat și luminos. Acasă fusese întâmpinat de tatăl său.

Buna tuturor.
Un nou capitol.
Scuzați greșelile gramaticale.
Pentru inceput nu voi băga scuza că nu am putut sa postez, că era ocupată puri și simplu voi fi sinceră. Nu aveam inspirație și îmi era și lene.
Mă puteți găsi pe ig: _just._.kpop_ .
Acolo m-ai am o carte cu NamJoon.
Va pup și va iubesc, ne revedem in noul capitol