~Salvatorul Meu~°Kim SeokJin° (Finalizată)

Capitolul 11

MR: Știi ce? Afară! Acum!
EJ: Ce crezi că faci?
MR: M-am saturat de tot EunJi! De ce in alte familii membrii se susțin unul pe celalt iar tu nici măcar să mă privești în ochi nu poți?! De ce?! Du-te! Ia-ți hainele și pleacă!

In timp ce se certa cu mama sa, își puse câteva lucruri într-un ghiozdan.

EJ: Știi ce, am sa plec. Am sa plec și nu am să mă mai întorc în casa asta blestemată deloc. Regret absolut tot! Regret că este mama mea, regret că tu mai născut. Regret absolut tot. Tot!!!

Ambele erau cu lacrimi însă nici una nu cedă in fața celeilalte. EunJi ieși pe ușă casei nici nu se uită în urma. Lacrimile îi curgeau fara sa se oprească. Nu știa unde să plece și ce să facă. Nu ținea cu nimeni din familie legătura. Nu avea nici un prieten la care să poată pleca macar pentru o noapte. Era de una singură. Se îndreptă spre parc. Se așeză pe o banca ce nu era luminată deloc. Își sprijini capul în mâini și începu să plângă. Deodată telefonul acesteia bâzâi. Se uită și era un mesaj de la mama sa. Nu îi răspunse și o ignoră. Deodată începu să îi bâzâi tot mai mult. Erau o grămadă de mesaje de la mama sa. Aceasta îi bloca numărul. Nu trecu mult timp că primi din nou un mesaj.

EJ: Femie asta e incredibila. Găsește tot timpul cum să mă scoată din minți.

Își luă telefonul și se uită. Nu era mesaj de la mama sa ci de la Jin. Nu ii răspunse nici lui. Telefonul începu să sune continuu până într-un final când decise și răspunse. Încă plângea. Nu își putea stabiliza glasul.

EJ: Alo. Ce este?! Ce mai vrei mamă! Mai săturat! Tot ce am avut de zis ți-am zis! Nu mă mai cauta!
SKJ: Scuze, dar cred că ai gresit persoana. Sunt eu, Jin.
EJ: Oh...Jin. Scuze.
SKJ: Nu ai vrea să ieșim și in seara asta cu toții?
EJ: Nu pot.
SKJ: De ce? Sa întâmplat ceva? Plângi cumva?
EJ: Nu. Nu am pățit nimic.
SKJ: Pe cine încerci să minți? Se cunoaște după glasul tău. Ce sa întâmplat? Poți să ai încredere în mine.
EJ: M-am certat rău de tot cu mama. Sunt afară, într-un parc. Nu știu ce să fac și unde să mă duc. Acasă în nici un caz nu mă duc. Nu mai vreau sa dau ochii cu ea.
KSJ: Cine "ea"?
EJ: Știi prea bine la cine mă refer.
KSJ: Îți sau adresa mea. Poți sta la mine câteva zile, așa până rezolvi tu problema.
EJ: Mersi. Îți voi rămâne datoare.

Închiseră apelul iar Jin îi trimise adresa sa. Se uită unde este și făcu ochii mari când văzu până unde este. Era destul de departe de locul în care se afla. Ar fi putut să se îndrepte in colo cu o mașină însă nu avea bani la ea pentru a lua vreun taxi. Oftă și se ridică de pe banca cea rece. Nu avu de ales așa plecă pe jos. Daca ar fi luat un taxi ar fi ajuns la Jin in jumate de oră. Încercă să se grăbească. Era la jumătatea drumului când începu să plouă. Prin apropiere era un magazin așa că se ascunse puțin sub acoperișul acestuia. Se gândea că nu va ploua foarte mult, însă vremea ii depăși așteptările. Trecură in jur de 20 de minute însă ploaia nu dădea semne că se liniștește.

EJ: Super, acum nici Dumnezeu și nici vremea nu sunt de partea mea. Cum voi ajunge la Jin daca nici bani nu am, nimic.

Într-un final decise să sa plece pe ploaie. In 30 de minute Aceasta ajunse la adresa dată de Jin. 
Se uită prin prejur sa caute blocul in care Jin spusese că stă. Greșise de vrei 2 ori blocul.

EJ: A treia oară trebuie sa fie cu noroc. 

Trase aer în piept și intră în bloc. Se urca la etajul unde ar fi trebuit sa stea Jin. Acum trebuia doar să găsească apartamentul.

EJ: Te rog, te rog asta sa fie Jin. Te rog.

Ușa se deschise iar fața sa era chiar Jin. Răsuflă puțin cam zgomotos. Simți de parcă o piatră se dădu de pe inima. Jin făcu o plecăciune și o invită în casă.

KSJ: Bună.
EJ: Bună. Scuze că te deranjez.
KSJ: De ce nu mai sunat sa îmi zici sa vin sa te i-au? Puteam sa vin cu taxi. Poftim acest prosop. Baia este pe aici. Vrei sa îți dau ceva haine, un tricou ceva?
EJ: Nu, Mersi. Mi-am luat ceva haine in geantă. Îți mulțumesc pentru grijă.

După ce fata plecă la baie Jin se puse să facă mai departe mâncare. Casa mirosea doar a mâncare. Se simțea putin ciudat cu fata in casă. Era cumva pentru prima dată când se întâmplase așa ceva. Nu stia cum ar trebui să înceapă o conversație sau cum sa ii ridice moralul. După ce EunJi ieși din baie simți un miros puternic de mâncare. Se conduse după miros pana ajunse în bucătărie unde se afla și băiatul ce părea puțin îngândurat. După ce au mâncat aceștia sau îndreptat spre camera in care urmau să doarmă cei doi.

EJ: Hm? Dar unde îți este patul? De ce este doar o saltea pe jos?
KSJ: Oh...Pai tatăl meu este mai mult o persoană clasică și zice că tot ce e clasic este mult mai sănătos.
EJ: Adică? Nu am înțeles ce vrei sa zici.
KSJ: Adică tatal meu consideră că e mult mai sănătos să dormi jos decât pe un pat normal.
EJ: Ciudat mai este tatăl tău, fără supărare. Tu unde vei dormi?
KSJ: Știu că va suna ciudat dar vom dormi ambii pur aceeași saltea, alta cale nu este și nici nu avem. Apartamentul nu este foarte mare, și văzut și tu. Pentru o persoana singura că și mine acest apartament deja este bun.

După ce se întinseră ambii mai statură puțin pe telefon. Atmosfera era una ciudată.

KSJ: Fără supărare dar și zis că când vei ajunge la mine îmi vei zice ce ai pățit.

La auzul întrebări cei doi se ridicară în același timp pe șezut.

KSJ: Daca nu dorești să îmi zici nu o face nu te oblig.
EJ: Sa iscat cumva o certă între mine și mama. Când sa enervat tot mai mult a zis că mă dă afară.

In timp ce vorbea lacrimile își făcură apariția pe fața ei. Jin o luă într-o îmbrățișare mângâind-o pe cap și spunandui cuvinte încurajatoare.

Nou capitol.
Scuzați greșelile gramaticale.
Va pup și va iubesc ne vedem in următorul capitol.
Apropo am și o carte pe Instagram: @_just._.kpop_
Vă aștept, în curând o să o finalizez.