Moarte în paradis- Fangtasia

~Chuck- Inger sau Demon

Ma plimbam in bezna, gandind profund. Desi eram singura, ma sinteam urmarita, ma simteam ca o pasare captiva intr-o colivie uriasa. O lumina slaba palpaia in fata mea. Lumina devenea tot mai puternica cu cat ma apropiam, atat de puternica incat birui intunericul. Am inchis ochii. Ma simteam protejata, ma simteam ca acasa.. Simteam mirosul de vanilie al camerei mele.

- …si ne-am intalnit la cafeneaua de langa scoala, apoi am discutat despre planurile noastre de viitor. Vrea sa studieze medicina, desi eu cred ca s-ar adapta mai bine ca avocat…

Ascultam sunetul unei voci dulci si melodioase. Am deschis ochii pentru a-mi vedea vechea prietena, Eliza.

Eram spectatorul propriei mele amintiri…

Brusc, doua maini barbatesti insangerate m-au tras cu putere spre intuneric, lasandu-ma singura si speriata in nemarginit.

Mi-am deschis ochii inspaimantata. A fost doar un vis. Se pare ca doar imi lipseste vechea mea viata… Ma aflam tot in camera de hotel cu Chuck, care dormea. Mi-am concentrat toata atentia asupra lui. Parul rebel si negru ca penele unui corb era plin de fulgi de perna, umbra genelor lungi aducea o tenta intunecata pe pielea lui ca laptele, iar buzele pline, usor intre-deschise erau perfect armonizate de culoarea trandafirie a obrajilor. Atat de perfect si totusi mortal…In mintea mea se trezeau momente petrecute alaturi de el, momente pe care o parte din mine ar prefera sa le uite.

Pleoapele i s-au ridicat alene, dezvaluindu-i ochii senini si plini de viata. Inca prins de vraja somnului, schita un zambet jucaus si ma cuprinse cu bratele sale puternice.

-Buna...

Vocea lui era ragusita, insa fascinant de placuta.

-Hey, cum ai dormit? am spus cu jumatate de gura. Imi era frica si el simtea asta, placerea transformandu-se in nostalgie.

-Uite ce e...stiu ca iti este frica de mine, ai toate motivele, dar sa stii, niciodata nu ti-as face rau.. nu intentionat. Te inteleg daca vrei sa pleci acum. Nu te opresc.

Se indeparta de mine, lasand o oarecare distanta intre noi. Cearsaful alb de matase ne acoperea pana la umeri,  conturandu-ne corpurile. Am hotarat sa ii dau frau liber curiozitatii:

-Ce ar fi sa... imi spui cate ceva despre tine? Pentru  inceput... tu esti..

-Vampir? 

Ranji, aratandu-si dintii. Era amuzat de expresia mea. Ma straduiam sa par serioasa, insa ochii mei iesiti din orbite la auzul vocii sale ma tradau. Si-a schimbat pozitia, privirea lui fiind acum atintita asupra tavanului. Continua:

-Fara indoiala. Dar sa nu crezi ca sunt precum nenea ala travestit din ''Twilight'' cu banana inghetata. Schita un zambet dezamagit, apoi continua: Totul a inceput in 1204, dupa sfarsirea Cruciadei a patra. Am cunoscut o femeie la Venetia pe nume Lilith. Avea infatisarea unui inger, dar in realitate era doar un monstru. M-am indragostit, insa ea a vazut in mine doar un corp cald care ii era alaturi noaptea. Atunci mi se parea adevarata dragostea pe care i-o purtam, insa era doar o iluzie provocata de o minte bolnava de singuratate. Am ucis la indemnul ei, am distrus vieti, m-am distrus pe mine insumi. Orbit de iubire falsa i-am cerut sa ma transforme, sa fiu al ei pe vecie. A acceptat fara ezitare si mi-a daruit nemurirea. La inceput am fost in delir, iubeam sangele, iubeam crima, apoi ea s-a indepartat treptat, lasandu-ma singur. Nu am stiut niciodata ce s-a intamplat cu ea, apoi in 1865 am aflat ca a fost prinsa intr-un incendiu provocat de o furtuna puternica. Nu am fost capabil sa recunosc asta pana acum, dar merit tot ce mi s-a intamplat. Merit sa traiesc vesnic si sa nu am dreptul la o viata implinita. Ani, secole, epoci intregi trec iar eu raman la fel, singur si pustiu...