Vacanta De Iarna

140 13 3
                                    

Hei, înainte sa încep acest capitol, vreau sa va mulțumesc pentru 200 de "ochișori", poate pentru unii nu înseamnă asa mult, dar pentru mine da.
Ok, gata, gata, sa înceapă capitolul ❤️
_________________________________________

Au trecut 3 săptămâni de când am aflat ca voi participa la " Turnirul celor 3 Vrajitori ", inca îmi era frica, dar mai puțin, deoarece ii aveam alături pe prietenii și iubitul meu.
Eram în curte cu Fred, George și Harry.

???: -Hei! Syandra, nu?
-Hei...da, tu ești Cedric, nu?
Cedric: -Da, asta sunt eu, în fine, voiam sa te anunț ceva.
-Ok...spune.
Cedric: -Hai mai departe, sa nu ne audă nimeni.
-Ok...

In tot acest timp cât vorbeam cu Cedric, Fred parca ne sorbea din priviri.

Cedric: -Am....Cum sa ți spun...
-Pur și simplu, doar zi mi ce ai de zis.
Cedric: -Prima proba de la Turnir sunt dragonii.
- CEEEEE?!?!
Cedric: -Mai inceeeet.
-Ohh, ok, scuze.
Cedric: -Nu i nimic, ai grija, și în puls, du te la Fred, ne cam soarbe din priviri, cred ca dacă mai stam puțin ma ia la bătaie.
-Ok, pa Ced!
Cedric: -Pa Sya!

M am îndreptat spre Fred care vorbea cu George și Harry, despre mine și Cedric.

Fred: -Pa CeD...Pa SyA, ohhhh, cata dulcegareala.
-Cineva e gelos?
Fred: -Euuuu??? Nuuuuu....Niciodata!
- Mda... spun eu uitându-mă în gol.
Harry: -Ești ok Sya?
- Da....da....sunt ok...
George: -Ce ți a zis Cedric?
Fred: -Probabil dacă vrea sa fie împreună cu el.
-Termina si lasă mă sa zic ce am de zis!
Fred: -Nu am nevoie sa ascult nimic, spune în timp ce se îndepărtează de noi...
George: - Lasă-l, o sa i treacă.
- Mi e frica...spun eu sprijinindu ma de un perete și lăsându-mă încet în jos.
Harry: - De ce? Poți avea încredere în noi...
- Prima proba sunt dragoni....
George&Harry: - DRAGOOOONI?!?!!
- Da...Mai tare nu puteți, ca nu cred ca a reușit sa va audă toată școală.
Harry: -Scuze Sya...
George: -Scuze...
- Ma duc în camera.

Intru in salonul Gryffindor și îl vad pe Fred cu Angelina ținându-se de mana și sărutându-se, am crezut ca e un coșmar...cand i am văzut șiroaie de lacrimi se prelingeau pe obrajii mei...Nu puteam sa cred ca face asta doar pentru ca Cedric ma luat într un colt sa mi spună de proba, și nici măcar n a vrut sa ma asculte.

- Asa faci...DACA EȘTI CURIOS, CEDRIC M A CHEMAT SA MI SPUNĂ CA PRIMA PROBA SUNT DRAGONII, NU, NU A ÎNCERCAT SA MI FACĂ AVANSURI, ȘI CHIAR DACĂ AR FI ÎNCERCAT AVEAM UN IUBIT, PE CARE NU L A-ȘI FI ÎNȘELAT NICIODATA!
Fred: -Cum adică aveai...
- Da...aveam...acum nu mai am... Spun eu alergând spre camera mea plangand.
Fred: -Sya...te rog, iartă-mă...
- Lasă mă!
Angelina: -Las o, sunt mai buna decât ea de o mie de ori!
Fred: -Nu, nu ești! Sya! Vin o sa vorbim te rog, sunt un prost, spune în timp ce aleargă după mine.

Intru în camera și încui ușa, m am asigurat ca nu poate fi deschisa nici măcar cu "Alohomora".
M am pus pe pervazul geamului și am început sa plâng cât de tare puteam...Simțeam cum inima mi se rupe în mii de bucatele...

Au mai trecut trecut 2 zile de atunci, nu am vorbit cu nimeni și nici nu am mâncat, mâine plecam acasă, venea vacanta de Crăciun.

Următoarea dimineața eram cu bagajele în fata trenului, așteptăm să ne urcam, când deodată îl vad pe Fred cum o ținea pe Angelina de mana și o ajuta sa își care bagajul, a lăsat o pe Angelina și se îndrepta spre mine, am vrut sa deschid gura sa spun ceva, dar fix în momentul ala trece val vârtej pe lângă mine și se îndreaptă spre Ginny pentru a o ajuta și pe ea cu bagajul...Nu am mai zis nimic, în momentul ala inima mea era sfâșiată cu totul. Am urcat în tren și dusa am fost.

Uite asa a trecut și vacanta, nu am vorbit cu nimeni, abea mâncam și începusem sa port numai negru,ma machiam doar cu negru, mi am și făcut undercut, ziceai ca sunt ultima mortaciune de pe pământ, dar nu ma interesa.

Mai erau 3 zile de vacanta, eram acasă doar cu tata și Tony, mama și surorile mele erau la bunica din partea mamei, s au dus pentru a o mai ajute cu una alta, na a îmbătrânit și nu mai poate face multe lucruri.
Eu eram în bucătărie și mi beam cafeaua, tata era în sufragerie la televizor, iar Tony se plimba de colo, colo.
Deodată o vad la geam pe bufniță mea Lisy cu o scrisoare în cioc, îmi las cafeaua pe masa și încep s o citesc cu voce tare.
- Familie Ledwic, Harry Potter este în mare pericol, Devoratorii Morții și "Știți-Voi-Cine" sunt pe urmele lui, v om venii sa va luam de acasă cât de repede putem pentru a face planul sa îl aparem pe Potter, iar după aceea o sa mergem la casa familiei Weasley.
Va vi o misiune grea pentru toți, dar am încredere ca v om putea reuși.

Remus Lupin

Tata: -Nu i de bine, hai sa ne pregătim! Spune în timp ce ia o gura din cafeaua mea. PFUUUUU, cum poți bea amărăciunea asta?
- Foarte simplu.

Deodată se aude o bătaie în ușă.

- Nu deschide nimeni? Lenesilor! Deschid eu.
Tata: - Nu deschide fără sa te asigu-...nu a terminat de zis ca am și deschis ușa, în fata mea stătea familia Weasley, Ochi-Nebun, Profesorul Lupin și Tonks.
- Bună și vouă. Va rog, făceți-vă comozi, spun eu cu o privire aroganta.
George: - Ești un prost, n-o s-o mai vezi niciodată, uite ce i ai făcut, ii spune lui Fred la ureche.
Fred: -Ma simt îngrozitor, dar...tot frumoasa a rămas.

- Deci, care va e mărețul plan?
Ochi-Nebun: - Inca nu avem unul.
- Vai de steaua noastră. Deci, pana la Potter mergem în formația asta: Ochi-Nebun conduce; Tata, domnul și doamna Weasley, în spatele lui; Eu, Ginny și Ron la mijloc; Gemenii in spatele nostru; Iar Tonks și Profesorul Lupin la coada. Întrebări?
Tony: -Daaa! Eu ce fac?
- A...inca ești aici...Tu te bagi între gemeni.
Lupin: -Hai sa mergem, din câte am înțeles Harry e singur acasă.

Când am ajuns la Harry l am găsit în camera lui, l am adus jos și am făcut următorul plan.

Ochi-Nebun: -Deci, asa rămâne, eu singur, Arthur cu Fred, Molly cu Ginny, Armus (tata) cu Tony, Tonks cu Ron, Lupin cu Ginny, George cu Syandra și pentru Harry va veni Hagrid imediat.

Când Hagrid a ajuns, majoritatea am băut dintr o poțiune făcută de Ochi-Nebun, care ne transforma în Harry.

Ochi-Nebun: - Sunteți gata?
Toti: -Da!

Toți am plecat.

*Perspectiva Fred*

Am crezut ca eu și cu tata am ajuns ultimii, pentru ca ne cam pierdusem din cauza ca era prea multă ceață afară.
Intru în casa și o caut pe Sya cu privirea, dar nimic.

- Mama, unde sunt George și Sya?
Molly: -Nu s au întors...

In momentul acele inima îmi stătea în loc, nu știam ce sa fac.
Peste puțin timp de afara se aud strigatele lui George:

George: -AJUTAȚI-NE, VENIȚI REPEDE!

Am ieșit toți cât de repede am putut din casa...imaginea pe care am văzut o m a făcut sa incremenesc...Sya stătea în bratele lui George, lovita la cap...si abea dacă mai respira....

Profeția ~ ( Fred Weasley ) Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum