Profeția ~ ( Fred Weasley )

Profeția

A trecut o săptămână, mâine era timpul sa mergem din nou la Hogwarts, eu și Fred am încercat sa ne comportam normal, ca și cum nimic nu s a întâmplat, dar de fiecare data când vorbeam într un colt mai retras cu Fred, nu se putea sa nu se facă George văzut și sa ne mai zică "porumbeilor" sau sa ne facă cu ochiul.
În fine, vine și ziua cea mare când ne întoarcem la Hogwarts.
Primul lucru pe care l am făcut a fost sa ma duc sa mi iau o noua baghetă, deoarece a mea se rupsese în momentul când Ron, Hermione și Harry picasera peste mine.
Întru in magazinul de baghete cu Fred.
-Bună ziua, as dori și eu o noua baghetă, prima s a rupt și nu o mai pot folosi.
Ollivander: -Sigur scumpete, pot sa spun ca te așteptăm.
-Ok...e cam ciudat, dar na, asta e, ii șoptesc eu la ureche lui Fred
După 5 minute de căutare se întoarce la noi, dar cu mainile goale, ma speria, avea ochii albi, a venit la mine, m a luat de guler și mi a spus:
Ollivander: -Profeția, profeția se adeverește....aveti mare grija!
Eu eram jumate îngropată în pamant de rușine și frica, dar îmi fac curaj și l întreb:
-Despre ce profeție este vorba?
Ollivander:Profeția zice asa "Ledwic și Weasley, de nedespărțit, nimeni nu știe, cine va trai și cine va muri, doar sânge din sângele sau va putea salva pe celalt, iubirea va învinge sau raul va dăinui?!"
In momentul ala m am speriat, am ieșit afara în fuga, nu știam ce sa fac, am fugit cât mai departe de acolo, am ajuns undeva, nu știu unde, într un loc necunoscut mie.
???: -Draga mea, ce faci aici, hai sa te ajutam noi!
???: -Te ai pierdut scumpete?
???: - Hai după noi!
-Mulțumesc, dar ma descurc!
???: -Haide, INSISTAM!
In momentul ala am încremenit, nu știam ce sa ma fac, dar, am auzit, am auzit o voce cunoscuta, stiu vocea aia, era Fred. Nu am mai stat pe gânduri și am fugit la el în brate.
Fred: -E ok, sunt aici, nu trebuia sa fugi.
-Știu...
Fred: -Hai sa mergem, ne așteaptă mama.
-Eu nu am baghetă și acolo, nu ma mai întorc!
Fred: -E ok, Ollivander mi a dat noua ta baghetă, e la mine.
-Uhhh, mersi mult Freddie, nu știu ce m as face fără tine.
Ma ia de mana și ma scoate din locul acela oribil, din câte mi a povestit Fred pe drum, oamenii aceia îmi voiau raul.
Când am ajuns la tren, lângă doamna și domnul Weasley, ii vad pe mama, tata și frații mei.
Mama: -Doamneeee, copilul meu, a sărit in bratele mele
Tata: -Sya, cum ai putut face asa ceva, aproape am murit de frica.
Mama: -Mulțumim mult Fred ca ai avut grija de ea.
Fred: -Petru nimic, nu mi a-și fi iertat o dacă patea ceva.
Se uita la mine și mi zâmbește, fac și eu lfl.
Tony: -Bai, ce sa zic, nu știu ce m a-și fi făcut fără dublura mea, îmi zice el zambind.
-Waaaw, cel mai frumos lucru pe care mi l ai zis in 15 ani de viata, zic eu râzând.
(Tony: fratele geamăn, Alexis: primul copil, Dimara: al doilea copil "Tony fiind geamănu mai mare al treilea copil", eu: al patrulea copil, Amalia: al cincilea copil și Lidia: al șaselea copil)

Ii las pe mama, tata domnul și doamna Weasley sa mai povestească și ma duc s o iau pe Lidia în brate pentru ca avea emoții, era primul ei an la Hogwarts.
-Hei micuțo, cum te simți?
Lidia: -Am emoții, dacă o sa fiu pusa în Slytherin?
În momentul ala vine și Fred lângă mine și Lidia.
-Nu ți fie frica, o sa fie bine, e doar o casa, nu te definește, în plus, stiu mulți de la Slytherin neînfricați care au ajuns foarte bine în viata, iar casa în care a fost, nu i a afectat cu nimic, ii spun asta în timp ce o strâng tare în brate și după o pup pe frunte.
Fred: -O sa fi o mamă grozava Sya, îmi șoptește el la ureche în timp ce ma strange pe mine și Lidia în brate.
-Mersi Fred, dar mai e pana atunci, îi zâmbesc ușor.
Gata, ne urcam în tren.
Pe drum nu s a întâmplat nimic interesant, Lidia și a găsit 2 prieteni cu care a stat tot drumul de vorba, iar eu am stat în compartiment cu Fred, George și Tony, am dormit aproape tot drumul, iar când m am trezit, Fred dormea cu capul pe umărul meu, iar Tony și Greoge nu mai erau în compartiment.
Când am ajuns la Hogwarts, ne am așezat fiecare la masa casei lui, m am pus lângă Fred, aseptand sa vad în ce casa va fi sortata Lidia.
Sincera sa fiu, când a venit rândul ei, îmi era puțin frica, îl strângeam pe fred de mana, mai rău ca cei mici la dentist, fred văzu ca sunt îngrijorată și ma lua în brate și mi sopti:
Fred: -E ok, o sa fie în Gryffindor suta la suta, și mi da un pupic pe frunte.
Pălăria magica: -Hmmmmm, încă un Ledwic, stiu exact ce sa fac cu tine.....daaaa, Hmmmm.......GRYFFINDOR!!!
- DA!
Lidia a venit și ma luat în brate, iar după aceea s a așezat lângă noii sai prieteni care tot la Gryffindor inimeriseara.
După masa, am fost așezați în camere, anul acesta nu se mai tinea cont de recula fete cu fete și băieți cu băieți, deoarece eram cu mult mai multe fete acum cu generația de anul 1, deci, am picat in camera cu Fred, George, Hermione, Harry și Ron.
Hermione: -Waaw, anul 6, cât de repede a trecut timpul.
-Da, ai dreptate, parca mai ieri eram și noi anul 1.
Tony: -Mda...inca un an în care trebuie sa respectam regulile, daaaaar, sa privim partea buna, anul asta nu trebuie sa mi mai fac ziua de naștere împreună cu sor-mea.
-Ce legătură au regulile cu ziua noastră de naștere?
Tony: -Niciuna, daaar, scapt de tine.
-Aham, oricum anul asta nu vreau sa mi mai fac ziua.
Hermione: -De ceeee?
-Nu știu, am crescut și parca ziua de naștere e doar o zi sa ți aducă ca ești cu un am mai mare, nu vreau nimic special anul asta, nici macar cadouri, un "la mulți ani!" e suficient.
Tony: -Inseamna ca anul asta primesc și cadourile tale.
-Nu, nu primești nimic, de mulțumești cu ce primești, profitorule.
Hermione: - Chiaaar, ziua voastră e intr o săptămână, faceți 16 ani!
-Waaaaw, nu mai spune, chiar nu știam, spun asta și începem toți sa radem.