Together...but FOREVER?

Nu știu dacă pot face asta..

Nate

Scot telefonul din buzunar si vad ca e aproape 3 dimineata. Nu stiu cand am ajuns sa beau doua sticle de gin, insa situatia actuala m-a adus in punctul asta. Imi simt capul ca intr-un vartej si imi caut din priviri prietenii in club, dar nu ii vad nicaieri. Trebuie sa ajung acasa cat mai repede, altfel risc sa vomit in mijlocul ringului de dans. Imi iau geaca de piele si verific daca am cheile in buzunar. Sa conduc nu prea pare o idee buna, asa ca hotarasc sa plec pe jos. Probabil voi ajunge maine dimineata. Ies din club si ma indrept spre masina pentru a-mi lua o sticla de apa. O voce se aude din spatele meu:
-Nate! Doar nu ai de gand sa te urci in halul asta la volan! o aud pe Kate.
Cred ca delirez pentru a mia oara in seara asta. Chiar nu vrea sa ma lase in pace? Ma intorc spre ea si ii raspund:
-Chiar asta aveam de gand sa fac, Katherine. Cine isi asuma acum lucruri? spun, razand.
-Nu pleci nicaieri. Te duc eu acasa. Haide, masina mea e la cativa metri distanta.
-Nu trebuie cumva sa iti duci iubitelul acasa? Lasa-ma in pace, Kate! Nu am o stare prea buna in momentul de fata, spun clatinandu-ma si pentru o secunda am impresia ca voi cadea pe jos, dar simt un brat in jurul gatului.
-Nu fi prost, Miller. Poti macar sa nu mai fi egoist si nesimtit pentru 5 minute si sa ma lasi sa te duc acasa? Doar nu vrei sa dormi in parc.
-Doar cinci minute? Nu stiu daca pot face asta, ii zic zambind.
In final cedez si Kate imi deschide portiera si ma ajuta sa urc. Mergem spre casa mea in tacere. Ma ajuta sa urc scarile pana in camera mea si nu pleaca pana nu ma vede in pat. Parca ar fi bona mea.
-Esti multumita acum? Spun si fac semn spre patura care se simte de o tona in momentul asta.
-Bun, ai rezistat mai mult de cinci minute fara sa fii nesimtit. Ar trebui sa trecem asta in Cartea recordurilor. Ma voi ocupa personal, spune cu un ranjet pe buze.
Nu stiu ce sa ii spun, asa ca doar o privesc. Nici nu am observat cu ce e imbracata. Poarta o rochie de vara colorata si tenesi. Are parul prins in coc, iar cateva suvite rebele ii atarna pe fata. Fata asta e de-a dreptul frumoasa.
Isi drege vocea si realizez ca m-am holbat putin cam mult la ea.
-Uite ce e, Nate. Nu vreau sa vorbim acum despre asta, dar maine cand vei fi treaz sper ca ne putem rezolva asa zisul conflict. Noapte buna, Nate, spune si se indreapta spre usa.
-Stai! ma surprind zicand.
Nu pleca, te rog!
Ii vad socul in privire, insa nu spune nimic si se asaza langa mine pe pat.
-Cred ca ar fi bine sa te odihnesti, Nathan.
Iar dupa asta nu mai aud nimic si adorm instant.