Together...but FOREVER?

∽Și ce simți să faci?∽

     Mă trezesc următoarea dimineață cu ochii umflați de la plâns și nu am chef și nici energia necesară să mă ridic din pat. Îmi deschid telefonul și văd că am câteva apeluri de la mama și Luanna, dar prefer să nu le sun înapoi deocamdată.
     Hotărăsc să merg la baie și fac un duș lung pentru a-mi limpezi gândurile. Mă schimb într-o rochiță subțire de vară și merg în bucătărie. În casă e liniște și nici urmă de Jace.
      Ies afară, iar un aer cald de vară îmi mângâie pielea. Am luat vacanță acum două săptămâni, anul doi de facultate fiind puțin mai ușor decât ceea ce urmează. Pe timpul verii vreau să mă angajez pentru a le ușura și părinților mei munca. Jace deja lucrează de mai bine de un an la o companie din oraș, însă eu voi prefera ceva part time.
       

         Încui ușa și vreau să fac o plimbare pe jos în împrejurimi. Sper din tot sufletul să nu mă întâlnesc cu Julian. Așa că merg în direcția opusă casei lui, spre cartierul celor bogați. Mă opresc puțin și realizez că Nate locuiește acolo. Dar fie că vreau să recunosc sau nu, îmi doresc din tot sufletul să mă întâlnesc cu el. Așa că merg pentru vreo douăzeci de minute până o mână mă atinge pe umăr și sunt pregătită să îi dau una.
        Mă întorc brusc și se pare ca dorința mi-a fost ascultată.
       —Nu știam că ai vreo diplomă în karate, îmi spune Nate.
       —Nici nu cred că ai vrea să afli, râd.
       —Ce faci singură pe aici? Te-ai pierdut din nou sau mă cautai pe mine?
        Roșesc îndată ce spune asta și încerc să nu par mai penibilă decât probabil sunt deja.
        —Am ieșit la o plimbare, îi răspund.
        —Ce coincidență. Ai nevoie de un însoțitor?
        —Sigur, e tot ce spun pentru că vreau să aflu mai multe detalii despre el.
        Mergem în liniște până ajungem la un lac din marginea orașului. Îmi sugerează să ne plimbăm în jurul lui, ceea ce mie mi se pare foarte romantic. Îmi vin repede în gând cuvintele lui Jace: E periculos. Stai departe de el. Dacă vrea să mă arunce în lac? Poate nu e o idee atât de bună.
        —Ce spui? Îmi zice brusc.
        —Ăă..
        —Haide, Katie. Doar nu o crezi că te voi arunca în lac, îmi spune râzând. Are cumva superputerea de a-mi citi gândurile?
        

          După ce ne mai plimbăm jumătate de oră, ne oprim pe o bancă și niciunul dintre noi nu spune nimic, din nou. Încerc să găsesc subiect de conversație, însă nu îmi vine nimic în minte. El e cel care sparge gheață, zicând :
        —Presupun că i-ai spus lui Jace de mine. Sunt surprins că ai acceptat să te plimbi cu mine după ce probabil ți-a spus. Și apreciez că mi-ai ascultat sfatul. Dacă vrei să afli ceva, mă poți întreba personal. Vorbele umblă, fie că vreau, fie că nu. Deci, ce ți-a zis?
        —Uite, Nate. Eu nu judec o persoană după ce aud din alte părți. Nu știu de ce, dar tu îmi inspiri încredere și ce mi-a spus fratele meu nu are relevanță. O să fac ce simt, nu ce îmi spune el.
          Un zâmbet îi apare pe față și realizez ce am tocmai am zis. Bravo, Kate.
          —Și ce simți să faci, Katie?
         Să te sărut în momentul ăsta pentru că ești al naibii de frumos.
          —Ce ar fi să îmi povestești câte ceva despre tine?
          —Ok, îmi spune scurt. Am douăzeci și doi de ani, sunt student la Facultatea de IT și locuiesc singur. E de ajuns? îmi spune râzând.
           —Oh, deja prea multe detalii picante, îi zic. De ce locuiești singur?
           —Am plecat de acasă la șaptesprezece ani și nu am mai ținut legătura cu părinții mei.
           —Și locuiești singur în vila aia imensă? Wow.
           —De ce ai plecat de acasă? Simt că forțez puțin nota, dar nu îmi pasă. Trebuie să aflu. Îl văd încordându-se, semn că am atins o coardă sensibilă.
           —Poveste lungă, pe care oricum nu cred că vrei să o auzi acum.
            Cum vrea să îl cunosc dacă nu îmi spune mai nimic despre el?
           —Rândul tău, îmi zice.
           —Mă numesc Kate, K-A-T-E Williams, am 21 de ani și sunt la Facultatea de Relații Internaționale. După cum deja știi, am un frate și deocamdată locuim singuri. Părinții noștri sunt plecați la o mătușă în New Jersey. Detalii oricum.
            —Și Kateee, când m-am întâlnit cu tine ieri, nu ai vrut să îmi spui unde te duceai. Ai rezolvat problema care era așa urgentă încât nu voiai să petreci timp cu inegalabilul Nathan Miller?
            —Da, am reușit. Din fericire.
            —Pot afla ce a fost atât de important încât să pierzi câteva minute în paradis cu mine?
            Băiatul ăsta chiar are multă încredere de sine.
            —Păi... M-am întâlnit cu fostul meu iubit. Pare puțin dezamăgit când îi spun asta, așa că îl lămuresc. M-am întâlnit cu el ca să aflu că e un dobitoc mincinos.
           —Îmi vei spune ce s-a întâmplat?
            Îi povestesc fără niciun fel de reținere și mă simt oarecum eliberată. Mă ia prin surprindere și mă trezesc în brațele sale. Probabil lacrimile din ochii mei nu au mai putut rezista. Stăm așa câteva minute și mă simt în siguranță alături de el.
          —Se întunecă, îmi spune. Ar trebui să mergem.
          Mergem în liniște spre casă și realizez că m-a adus până pe strada mea.
        Când ajungem în fața casei, îi mulțumesc că mi-a ascultat dramele și îl îmbrățișez, iar el își așază mâinile pe talia mea și mă îmbrățișează la rândul său. Aud ușa deschizându-se și Jace își drege vocea. Mă îndepărtez de Nate, neștiind cum să reacționez. Probabil fratele meu mă va omorî. El mi-a spus să stau departe de Nate, iar acum ne vede îmbrățișați in fața casei.
        —Pleacă de lângă ea, îl aud pe Jace zicând. Acum.
        —Calmează-te, Williams. Nu i-am făcut nimic. Poți, te rog, pentru o secundă să nu mai fi așa paranoic?
         —Nu mă provoca, Nathan. Vorbesc serios. Pleacă de lângă ea. Kate, treci în casă, îmi spune nervos.
          —Termină, Jace. Nu ești nici mama nici tata să îmi spui ce să fac.
          —Ne vedem mâine, Katie. Se îndepărtează și pleacă, făcându-mi cu ochiul și nu pot decât să zâmbesc ca o adolescentă îndrăgostită.
           

            Trec pe lângă fratele meu și intru în casă.
           —Îmi poți explica ce dracu a fost asta? îl aud trântind ușa nervos. Ți-am zis să stai departe de el. Mi-ai spus că nu v-ați mai întâlnit, dar nu asta îmi sugera îmbrățișarea dintre voi.
           —Poate începi spunându-mi de ce e așa periculos cum zici tu și de unde vă cunoașteți voi doi! Mie imi pare un tip destul de ok și până nu mă conving eu că e periculos, nu o să aplec urechea la alte vorbe despre el. Deci?
          —Dacă vrei să afli, atunci îți voi spune. Îmi face semn să mă așez pe canapea.
          —Eu și Nathan ne cunoaștem de câțiva ani. Am fost colegi în echipa de fotbal a liceului. Eram destul de apropiați. Eram o gașcă mare, iar în fiecare weekend țineam petreceri acasă la Theo, unul dintre bogătașii din clasele mai mari. Nathan se îmbăta de fiecare dată și termina prin a se lua la bătaie cu vreunul dintre cei aflați la petrecere. Pleca beat sau cu un ochi umflat. Când avea șaptesprezece ani, a plecat de acasă. Motivul, a venit atât de beat acasă încât a reușit să spargă ușa de la intrare pentru că nu își gasea cheile. Părinții l-au văzut în starea care era, așa că au pus paie pe foc, amenințându-l că îl dau afară dacă nu se potolește. Nathan a luat-o de bună, așa că următoarea zi și-a făcut bagajele și s-a mutat cu unul dintre prietenii noștri. Nathan nu e prost, a reușit să intre la IT și să se întrețină singur, muncind aproape 3 ani zi de zi. Stă în cartierul bogătașilor din apropierea noastră, dar cred că știai asta deja. Aceea e casa mătușii sale, care îl iubește foarte mult și probabil de asta a decis să îl lase să stea acolo. Obișnuia să vină pe la noi câteodată. Deci de acolo mi se părea atât de cunoscut și mi-a spus să îl salut pe Jace.
          —Ușor ușor, Nathan s-a îndepărtat de grupul nostru și și-a făcut alți prieteni. Au avut parte de câteva altercații și mi se părea că nu îl mai recunosc. Deși nu era cel mai demn model de urmat, ne înțelegeam. Reușeam oarecum să îl ținem sub control. De asta spun să stai departe de el, Kate. Nu e o influență bună. Nu știu ce prieteni are sau ce face acum, dar nu vreau să te rănească. Fetele cu care obișnuia să umble erau doar fete de o noapte. Iar Nathan era mulțumit cu atât. În liceu a avut o iubită destul de sărită de pe fix, dar, din câte știu, a iubit-o. Dar, repet, a intrat în anturaje pe care nu aș vrea să le cunoști și tu. Dacă nu vrei să îmi asculți sfatul, atunci fă ce simți. Dar dacă ajungi rănită din cauza lui, să nu vii să îmi ceri ajutorul, pentru că eu te-am avertizat. Noapte bună, Kate!
          Se ridică și pleacă în camera sa, lăsându-mă să mă gandesc la ce tocmai mi-a povestit. Se pare ca Nate a omis cateva detalii când mi-a povestit despre el.