Mom the killer

Jurnalul: Intoarcerea

Saptamana s-a scurs rapid. Eu nu m-am mai dus sa-l vizitez te teama ca si-ar putea aminti mai repede daca m-ar vedea si pe mine. Liu si Peter spun ca Jeff se simpte bine cand vine in vizita la ei insa ceva anormal se intampla cu el, se cearta cu Liu. Asta se intampla mai-tot-timpul, ins sunt certuri micute care nu duc decat la furatul ciocolatei unui-altuia, sau odata Liu i-a pus pasta de dinti pe mana, in timp ce dormea, si i-a gadilat nasul. S-au fugarit toata ziua.

Dar azi era ziua in care Jeff se intorcea acasa. I-am facut mancarea lui preferata de cand era mic si i-am impodobit camera cu jucariile lui de plush pentru a-si aduce aminte de partea frumoasa a copilariei.. Sper ca asta v-a inlocui efectul de adrenalina din sange.

Chiar cand am asezat masa pentru pranz, baietii s-au intors acasa. Jeff isi ascundea fata dupa gulerul jacketei lui neagra, de piele. M-am dus spre el cu gandul de-al imbartisa insa acesta s-a smuls din stransoarea mea si mi-a spus rastit:

Jeff: Mama! Nu mai sunt un copil! Nu mai am nevoie de imbratisari sau afectiune!

Peter: Mmm.. Ce bine miroase. Nu stiu de voi, dar mie mi-e foame.. A incercat Peter sa schimbe subiectul.

Jeff a plecat alergand pe scari fara sa spuna nimic.

Liu: S-a dus sa-si vada noua camera.. Si mie mi-e foame.

In timp ce Liu si Peter se dezcaltau si-si dadeau jos paltoanele un tipat de furie si indignare s-a auzit din camera lui Jeff. Acesta a coborat de pe scari strigand si gesticuland dramatic:

Jeff: Cine mi-a adus magazinul cu jucarii in camera?!

Eu: Eu am..

Jeff: Nu am nevoie de pluchurile tale colorate! Sunt un adolescent, de ce ai facut asta?!

Peter: Jeff!.. Mama ta a vrut sa te simpti cat mai comod in noua casa..

Jeff: Ei bine, n-a reusit! A zis el arucandu-si conversii din picioare.

Liu: Hai sa mancam..

Ne-am asezat la masa. Jeff manca tot ce avea in farfurie fara sa respire.

Peter: Avem un mic Haplea in casa.

Insa acesta s-a ridicat furios, facand sa I se rastoarne scaunul, si a plecat in camera lui cu gura plina si mormaid ceva in barba.

Peter: I-auzi tinere!...

Liu: Lasa-l, tata.. A stat o saptamana in spital, cine stie ce mancare oribila se serveste acolo..

Am continuat sa mancam si nici dupa 5 minute in toata casa a rasunat muzica rock a lui Jeff, data la maxim. Peter a dat sa se ridice si sa-l mustre pe Jeff.

Eu: Trebuie sa-l intelegi, Peter, trece printr-o faza adolescentina..

Liu a pufnit si era sa se inece cu supa.

Peter: Asa este, dar nu poate face totul de capul lui. Cat timp locuieste sub acoperisul meu va trebui sa stie cand intrece masura!