Mom the killer

Jurnalul: Plecarea

Eu: Rafael, unde sunt parintii tai?

Chiar atunci s-a auzit usa deschizandu-se cu un scartait usor. Imediat dupa aceea un tipat volpturos a condamnat linistea la agonia urechilor celor care puteau sa auda si sa simpta groaza din tonalitate. Fara sa mai stau pe ganduri l-am luat pe Jeff si am iesit pe usa din spate. Eram cuprinsa de agonie si disperare: copilul meu simpte nevoia sa ucida. Asa ceva nu se poate intampla! Trebuie sa plecam din acest oras.

Eu: Jeff, du-te in camera ta si impacheteaza-ti hainele, trebuie sa plecam.

Jeff: Dar, mama..!

Eu: Jeff, acum!

Nu am apucat nici sa gandesc unde am putea merge ca la usa a si sunat soneria… M-am dus incet spre usa, cu pasi mici. Aveam de gand sa ma uit pe vizorul usii. Inima imi batea cu putere in cap. Doar ea se auzea. Soneria a sunat din nou. Un pas gresit si podeaua a scartait usor sub greutatea talpii mele.

Liu: Mama? Mama, esti acasa?

Am pornit mai repede spre usa si i-am deschis lui Liu.

Liu: Mama, n-ai venit sa ma i-ei, am venit cu autobuzul si..

Eu: N-avem timp Liu, du-te in camera ta si fa-ti bagajele..

Nici nu am apucat sa-mi termin fraza ca s-a auzit din nou soneria. De data asta cine sa mai fie? Peter vine tarziu de la lucru.. Liu a plecat in camera lui. Eu am ramas intr-o forma mai neobijnuita a unei babute care a intepenit, in fata usii. Nu se intampla nimic. Cred ca a plecat, oricine o fi fost. Momentul de siguranta si liniste sufleteasca s-a stins repede, facandu-I loc momentului de indoiala si nesiguranta: acel individ de la usa a incercat clanta. M-am speriat. Dintr-o data un tentacul negru-onix a spart oglinda vizorului si a deschis usa pe dinauntru.

As vrea sa stiu parerile voastre despre cum decurge povestea pana acum. Va rog sa lasati comentarii. Parerile voastrea chiar conteaza :3