Mom the killer

Jurnalul: Petrecerea

Mi-am revenit abea dimineata urmatoare. Eram in pat. Am coborat incet din pat si m-am dus in bucatarie unde l-am vazut pe Jeff chinuindu-se sa faca clatite. Chiar nu se pricepe.

Eu: Buna dimineata! Unde e Peter?

Jeff: Neatza'. Tata s-a dus sa-l ia pe Liu de la aeroport.

Eu: Dar avionul nu vine abea peste 2 ore? Am zis eu, uitandu-ma la ceas: era 10:20 dimineata.

Jeff: Ba da, dar a spus ca vrea sa resolve niste treburi, singur.

Am inceput sa devin nelinistita, sI cred ca asta se vedea clar pe fata mea pentru ca Jeff tocmai incerca sa intoarca o clatita, iar aceasta s-a lipit de tavan.

Jeff: Drace. O sa curat eu.

Eu: Nu-i nevoie, curat eu. Tu du-te si intalneste-te cu prietenii tai. Esti cam palid...

Jeff: Probabil am nevoie de aer. Multumesc mama, si m-a sarutat pe obraz inainte de a iesi pe usa.

.

.

.

Dupa ce curat, fac niste clatite ca lumea.

‘Trebuie sa-l invat pe Jeff sa gateasca.’

Si ma asez pe canapea cu o carte buna in mana si amortesc asa timp de 3 capitole jumatate, pana se aude usa deschizandu-se si apar cei 3 barbati din viata mea. Unul dintre ei (si ce mai mic) tinea in brate un trofeu exagerat de mare, as putea spune.

Liu: Uite, mama, ce cupa am castigat!...

Jeff: Gata, te-a vazut cu ea in mana, acum ai zis ca mi-o dai mie s-o tin!

Peter: Nu va mai cretati. Jeff, e cupa lui Liu.. Si oricum eu eram la rand!

Jeff apuca cupa si incepe sa fuga cu ea prin casa, apoi sare pe canapea si spune cu o voce importanta:

Jeff: Sa vedem daca micutul campion mai poate castiga odata aceasta cupa la un meci de bascket!

Liu: Ba bine ca nu!

Si amandoi pornesc spre garaj, unde aveau micul lor teren de basket. Eu si Peter am ramas singuri. Am stat in linsite, uitandu-ne unul in ochii pustii ai celuilalt cam 5 minute apoi Peter isi aduce aminte de ceva si sare ca ars.

Peter: Sti cumva ce sa intamplat aseara? Eu imi aduc aminte ca am vorbit despre ceva foarte important apoi, brusc, ca Jeff ma stropeste cu apa ca sa ma trezeasca din ‘’betie’’, a spus.

Nu am spus nimic, doar mi-am mutat privirea in alta parte si am inchis cartea, punand-o in raft si dand sa ies din incapere.

Peter: Mary, ce lucruri imi mai ascunzi?!

Eu: Nu ti-am ascuns niciodata nimic! Stiai de la bun inceput tot ce era de stiut despre viata mea!

Peter: Vrei sa incetezi odata cu prostiile?! Cum sa fi criminala? O, dar stai, chiar esti o criminala. M-ai lovit in cap cu o sticla de vin, Mary!

Eu: Aa..

Am incercat sa aman raspusul, insa m-am intors usor si i-am vazut pe baieti in pragul usei uitandu-se la noi ca la carnaciori. Atunci Liu a fugit alaturi de cupa sa perfect lustuita in camera lui. Jeff a mai ramas masca cateva secunde si a plecat oarecum trist si dezamagit din incapere, dupa Liu. Ma intreb cat de mult au auzit..

Peter: Ha! Asta ne mai trebuia acum! a spus asta cu un zambet malefic si sarcastic care m-a speriat si mai tare decat eram deja.

Peter si-a luat paltonul si cheile si fara sa mai spuna ceva a iesit din casa si a plecat cu masina. Unde, nu stiu. Eu am urcat usor scarile si am ascultat discutia dintre Jeff si Liu.

Liu: Nu i-am mai vazut asa niciodata! De ce mama ar incerca sa-l omoare pe tata?

Jeff: Nu cred ca a incercat sa-l omoare.. Tata mirosea a bautura si..

Liu: Ai auzit si tu! A aruncat cu o sticla de vin. Era si normal sa miroasa a alcool!

Jeff: Asculta.. Fiul unui coleg de-al mamei isi serbeaza azi ziua de nastere. Poate ar trebui sa mergem, ne mai descarcam.

Intr-o incercare de a ma lipi de usa pentru a auzi mai bine, am apasat gresit pe podea, iar aceasta a rasunat cu un scartait. Tacere. Tacere de ambele parti a usii. Speram sa nu ma fi auzit. Atunci Jeff s-a ridicat usor de pe pat si a pornit spre usa cu gandul de a afla cine se afla dupa aceasta.

Liu: Da, sa mergem.

Jeff: Ok, a spus el, oprindu-se din mers. Nu ai auzit un scartait?

Liu: Nu, frate. Te-ai ridicat brusc si ai pornit spre usa fara nici un motiv.

Jeff: Serios? Pentru ca l-am auzit foarte clar. Cine stie..

Liu: Cand incepe petrecerea?

Jeff: Nu stiu.. Sa o intrebam pe mama.

Atunci m-am desprins de usa. Cu ajutorul puterilor mele supranaturale de killer, pe care nu credeam ca le mai am, am ajuns in bucatarie in 2 secunde. Imediat dupa aceea au aparut si ei.

Jeff: Mama, cand ziceai ca e petrecerea baiatului aluia?

Eu: Pai, daca ceasul meu merge cum trebuie, incepe in 5 minute, era 19:55. Si locul petrecerii este acasa la el, cu doua strazi mai jos, in blocul alb de langa cofetarie.

Jeff: Merci. Mergem acum. Ne intoarcem cand se termina petrecerea.

Liu: Sau gustarile..

Au iesit cam veseli pe usa. Se pare ca cele aflate azi nu i-au speriat. Nu au de ce sa-si faca griji.. Nu ca mine. Cum s-o scot la capat cu Peter ? Imi iau cartea preferata si caut pagina la care am ramas, incercand sa uit de griji si cufandunda-ma in canapeaua din sufragerie.