Mom the killer

Jurnalul: Razbunarea

Peter a trecut cu vederea, de data asta, comportamentul lui Jeff, insa eu tot nelinistita sunt. Am ramas doar noi 2 in casa, Peter si Liu au plecat la un meci important de bascket la care au luat bilete din timp.

Seara a fost una linistita inafara ninosrii usoare de afara. Am zis sa profit de vremea de afara , asa ca mi-am luat cartea si m-am asezat pe canapea. ‘’Ia sa vedem.. pagina 112..’’, mi-am spus in gand incercand sa gasesc semnul de carte turitit intre filele cartii, insa nu am putut nici bine deschide cartea ca si-a facut Jeff aparitia.

Era imbracat cu un hanorac alb, imaculat. Imi aduce aminte de ceva.. nu sunt sigura de ce anume.. Cobora incet si nesigur scarile, insa sari cu o ambitie periculoasa peste ultimele 4 trepte scotand un mic racnet. S-a dus la cuier fara a ma baga in seama si se incalta cu conversii lui negrii.

Eu: Alo?

Jeff: Cine e?, a raspuns el pe un ton sarcastic inca stand cu spatele la mine si legandu-si sireturile.

Eu: Unde te duci?

Jeff: La o plimbare..

Eu: Unde mai exact?, am spus eu lasand cartea deoparte si indreptandu-ma incet spre el.

Jeff: Prin oras.. Spitalul schimba oamenii.. A spus acesta vizibil iritat de curiozitatea mea.

Jeff: Bine, pa! au fost ultimele sale cuvinte inainte de a iesi pe pragul usii si a incercand sa o inchida cu calm, dar nu i-a reusit.

M-am uitat pe geam sa vad incotro sa indreapta, dar se pare ca si el s-a intors cu fata spre casa in timp ce mergea iar privirile noastre s-au intersectat pentru o secunda, apoi Jeff si-a ascuns capul sub gluga hanoracului sau.

Nu stiam cum sa reactionez, sa il urmaresc? Nu. Asta ar fi atras multe intrebari. Am hotarat sa continui sa citesc. Fiind o cititoare inraita, cititul ma face sa gandesc mai bine. Din pacate insa, imediat ce am luat cartea in mana aceasta m-a prins in mrejele ei armonioase si nu m-am mai putut desprinde de lumea fictiunii in care ma aflam.

Cred ca am stat asa cateva ore bune pana cand m-a trezit din somnolenta cuvintelor scrijelite pe foile albe ca neaua, care invelise ca o mama protectoare toata tara. Era o iarna efemera.. Dar, revenind, telefonul. Am tresarit la auzul  ‘dring’-ului enervant. Am raspuns. La telefon era Liu care, pe langa scor, a inceput sa-mi povesteasca fiecare faza din meci, pana cand Peter i-a smuls telefonul din mana pentru a ma anunta ca meciul se va tine pana tarziu din cauza arbitrului ‘neghiob’ care favorizaze echipa adversa. Era cam greu de inteles ce spuneau deoarece prin telefon rasunau o gramada de huiduieli.

Fiindca aceasta intrerupere mi-a taiat pofta de citit am decis sa deschid televizorul si sa vad ce mai este la stiri.

‘Banca nationala a fost jefuita in urma cu 10 ore, mai multe detalii cu..’ ‘’zapp’’

‘Ministerul Justitiei a..’ ‘’zapp’’

‘’Of, nu e nimic la televizor astazi..!’’

Chiar cand aveam degand sa inchid televizorul, si tocmai ce-mi facusem, intr-un fragment de secunda, un plan: sa ma apuc de crosetat, mi-a scapat degetul pe canalul 5 si sincer, nu-mi puteam crede ochilor cand am vazut ce era la Breaking News:

‘Doi tineri de 16 si 17 ani au fost gasiti fara suflare la capatul aleii dintre Hardfly si Carmenkey in urma cu 15 minute. La fata locului: Mirabella Luke.

Reporterul: Buna seara. Din cate putem vedea, criminalul a lasat niste urme pe corpul si pe fetele cadavrelor. Acestia au zeci de taieturi pe fata, ce intruchipeaza o fata zambitoare si cu pleoapele arse. Suspectul #1 este Liu Woods, un baiat de 14 ani care avusese atercatii, in urma cu o saptamana, cu cei gasiti decedati. Dupa cum puteti vedea, politia locala tocmai ia amprente de la fata locului…’

Parca toata camera a fost cuprinsa de o ceata a tacerii. Puteam auzi, in surdina, ce spunea reportera de teren. Parca creierul meu nu voia sa asimileze noile informatii. De parca nu ar fi fost suficient, chiar atunci si-a facut aparitia Jeff. Hanoracul adineauri alb era acum patat de sange. Acesta a intrat tiptil in casa, probabil crezand ca am adormit. Atat de mare i-a fost mirarea vazandu-ma pe canapea, masurandu-l de cap pana-n picioare, si cu televizorul pornit la cea mai noua stire a serii.

A inlemnit pentru 2 secunde. 1: se uita la mine cu ochi mari si plini de vinovatie, 2: s-a uitat catre televizor, si, dandu-si seama ca aflasem despre crima infaptuita de el a fugit in camera sa si s-a inchis acolo. Am vrut sa ma duc dupa el. Doar am vrut, deoarece la usa s-a auzit soneria.''Trebuie sa schimb soneria asta imputita!''. Se pare ca politistii s-au miscat repede pentru ca la usa s-au dovedit a fi aceiasi politisti care au venit si data trecuta, sa-l duca pe Liu la sectia de politie.

Politist #1: Buna seara, doamna Woods. Liu este acasa? Daca n-ati aflat, este suspect pentru omorul a doi tineri..

Nu stiam ce sa mai fac. Inchipuiti-va cum e pentru o mama sa aleaga libertatea unui singur fiu. Daca le ziceam ca Liu e plecat l-ar fi anchetat pe Jeff, si mai mult ca sigur ca l-ar aresta din cauza urmelor de sange de pe corpul lui. Nu aveam altceva de facut decat sa mint:

Eu: Buna seara. Sotul meu si cei doi fi au plecat la nu stiu care meci de bascket care a fost amanat si vor veni abea mai tarziu.

Politist #2: Si eu am auzit despre meciul acesta, nepotul meu m-a sunat sa-mi spuna detaliile, s-a adresat unul dintre politisti coechipierului sau.

Politist #1: Intelegem, a spus acesta incercand sa zareasca ceva prin casa. Vom reveni maine pentru a lamuri totul.