KAIRA | 3

8

        — Nu-mi spune că te vezi cu Twist! prietena ei, Lucy, o agață de mână, trăgând-o mai aproape ca să îi poată șopti. Ce s-a întâmplat între tine și Logan? Nu a mai apărut azi la liceu.
        Aceasta își lasă capul în jos și tace. Crede că asta nu e o problemă de care lumea trebuie să afle, chiar dacă e cea mai bună prietenă a ei.
        — Vineri mi-a spus că e ocupat și că nu știe dacă ajunge azi la școală. E plecat din oraș de sâmbătă.
        Asta i-a spus, chiar dacă s-a dovedit că practic a mințit. Jumătate din replica ei e minciună, dar nici ea nu știe de ce nu a apărut azi.
A sărit peste întrebarea despre statusul lor de relație și nici nu are de gând să îi răspundă.
        — A, am înțeles. Aștepți pe cineva? o întreabă rapid, iar aceasta dă din cap negativ. Atunci vrei să mergem să bem un suc? E frumos afară azi.
        Gândul îi fuge spre Daniel. I-a spus că  se vor întâlni după școală.
        — Fără supărare, dar deja vorbisem cu Dan să ne vedem. Vrei să vi cu noi? I-am promis că ne vedem după școală.
        — Logic. Arată prea bine băiatul ăla! spune dându-și ochii peste cap în extaz.
        — Are douăzeci și doi de ani, Lucy. Iar tu de-abia faci șaișpe! râde de ea, iar aceasta dă din umeri.
        — Poate o să-l întreb dacă vrea să ieșim cândva. Crezi că ai putea să ne faci cunoștiință? o întreabă entuziasmată, iar Kaira începe încet încet să se enerveze.
        — Da. Dar te anunț că nu se dă la fete mai mici de optsprezece. Nu sunt genul lui!
        — Cred că vrei să spui că nu se dă la mine, chicotește forțat, apoi oftează. Nu-i nimic. Tot o să îmi încerc norocul! râde, iar Kaira zâmbește fals și scurt.
        — De Claire nu ai auzit nimic? o întreabă, iar Lucy dă din cap negativ.
— Știu că are repetiții cu majoretele azi. În weekend nu am vorbit cu ea.
— Oh, ok. Așteaptă un minut să-l sun pe Dan.

•••

        — Și unde vreți să mergem? le întreabă pe ambele, uitându-se confuz în oglinda retrovizoare la Kaira care își face singură răni de jur-împrejurul unghiilor.
        Vocea acestuia îi atrage atenția și se uită în oglindă, fără să-și dea seama că el deja o privea arzător pe sub gene. Kaira zâmbește scurt, fără să realizeze, apoi se uită la prietena ei care îl soarbe din priviri pe Daniel din scaunul pasagerului. A decis că va sta în spate ca Lucy să își poată încerca norocul, după cum au vorbit. Însă se pare că farmecele ei nu au efect asupra lui. Își mușcă buza și reia ce făcea. Distrugerea propriilor unghii e o distragere mai bună. Nu știe de ce nu își suportă prietena în momentul ăsta, iar ultimul lucru pe care ar vrea să-l facă, e să o privească cum îi face ochi dulci celui cu care acum o oră era să se sărute. Daniel o observă. Știe bine că așa face de obicei când e geloasă. Își ascunde privirea și înjură în bărbie sau în gând persoană ce îi provoacă gelozia asta absurdă.
        Începe să zâmbească al naibii de tare, apoi privirea îi fuge spre Lucy, iar fix atunci Kaira s-a nimerit să se uite la el. În momentul în care acesta zâmbea la gândul că prietena lui e geloasă pe prietena cea mai bună din cauza lui, nicidecum la Lucy. Însă ea nu știe asta, iar nervii o acaparează. Se ridică atât cât să poată încăpea printre scaune, apoi se apleacă și își întinde mâna ca să pornească muzică. Și o dă aproape de maxim.
        Daniel îi urmărește mișcările fascinat, iar când ochii îi cad pe sânii ei rotunzi și proeminenți prin tricoul mulat, aceasta se retrage. Lucy începe să chicotească.
        — Mergem la Black Eye? întreabă Lucy, iar Daniel afirmă din cap.
        Aceștia pleacă de pe loc, iar Daniel dă muzică puțin mai încet. Kaira se ridică și o dă din nou unde era. El se uită suspect la aceasta pe fugă, urmat de Lucy care îl privește pe Daniel confuză. Dă din umeri, prefăcându-se că nu știe ce se petrece cu ea. Își continuă drumul, iar Kaira rămâne înțepenită în scaunul din mijloc cu mâinile încrucișate la piept, până când cei trei ajung la cafeneaua din centrul orașului. Daniel parchează Fordul în fața clădirii, apoi toți se dau jos și pleacă spre intrare. Lucy e în frunte, urmată de Dan care le deschide ușa și așteaptă să intre. Îi aruncă o privire rapidă lui Lucy care i-a mulțumit, apoi Kairei, însă ea nu s-a uitat la el. Îl pufnește râsul, dar se abține ca să nu atragă atenția asupra lui. Lucy alege o masă, apoi aceștia se așează. Un chelner tânăr, brunet, cu ochii căprui, vine și le dă meniurile, punând ochii pe blonda ce stătea bosumflată în scaunul confortabil. Privirea i se ridică rapid, iar ochii i se măresc când îi vede chipul. E atrăgător.
        — Bine ați venit. Să mă anuntați când vreți să vă iau comanda! se uită la aceștia, apoi privirea îi revine asupra acelor ochi albaștri care l-au fermecat.
        Kaira îi zâmbește scurt, mai mult din politețe. Sângele din venele lui Daniel începe să fiarbă la foc mic, iar pumnul i se strânge în timp ce îl împușcă pe chelner cu gloanțe imaginare. Tânărul pleacă după ce le lasă meniurile. Fiecare apucă câte unul și încep să le răsfoiască.
        — Ce vă comandați? îi întreabă Lucy, privirea oscilându-i de la unul la altul. Eu cred că îmi iau un macchiato.
        — Espresso, spune Daniel simplu, încercând să pară cât mai calm.
        Kaira își ridică privirea ca să se uite la prietenii ei care îi așteaptă răspunsul.
        — Frappuccino, dă această din umeri, apoi lasă meniul pe masa lucioasă.
        — OK, deci am stabilit. Chelner! strigă Lucy entuziasmată, uitându-se după el.
Acesta îi zărește și vine rapid spre ei.
— Cu ce vă servesc? le zâmbește politicos din nou, așteptând să scrie pe carnețelul său.
Fiecare își spune alegerea, apoi băiatul pleacă din nou. Kaira i-a zărit plăcuța cu numele agățată de șorțului său negru, pronunțând numele Andre în gând, realizând cât de bine i se potrivește. Un tip înalt, cu o masă musculară medie, ochi căprui și părul brunet ar face o pereche potrivită pentru ea. Nu se compară pe lângă frumusețea lui Logan, dar pentru moment ar fi o distragere bună. Se gândește dacă va fi gelos când îi va vedea împreună, ținându-se de mână, sau când va posta poze pe rețelele de socializare. Însă nu realizează că e un lucru meschin.
— Mă duc până la baie, îi anunță pe aceștia, dar nu pare să-i deranjeze din vorbit.
Lucy îl tot ține de vorbă despre motociclete. E pasionată de acestea, iar faptul că și-a găsit partener de discuție despre subiectul ei preferat, nimic nu o să-i mai închidă gura mult timp.
De-abia când aceasta se ridică de la masă, Daniel o prinde de mână din instinct și îi dă drumul când realizează că nu vrea să facă vreun lucru prostesc.
— Unde te duci? o întreabă uitându-se în ochii ei.
— Am spus adineauri, dar erați prea ocupați să mă ascultați.
— Kaira, noi vorbeam desp-, prietena ei încearcă să intervină, dar aceasta continuă.
— Despre motociclete, știu, am auzit. Nu plec departe! le-a zâmbit ca să nu pară atât de rea, apoi a plecat de lângă ei spre baie.
— Se comportă ciudat sau mi se pare mie? Lucy îl întreabă pe Daniel în timp ce acesta își urmărește blonda preferată cum pleacă ca glonțul de lângă masa lor.
— Nu e clar de ce? se încruntă, apoi își întoarce privirea spre Lucy, care îl privește confuză.
— Nu. Chiar nu știu de ce reacționează așa...
— Eh... probabil îți va spune ea. Poate motivul din capul meu nu e cel bun, sau mă rog, poate e printre motivele comportamentului ei. Nu vreau să mă bag și să ajung în mijlocul unor certuri între fete. Dacă se va ajunge la așa ceva, bineînțeles...
— Dar ce poate fi așa de grav ca să ajungem să ne certăm? chicotește, iar Daniel dă din umeri.
— De obicei asta se întâmplă, așa că nu risc.
Acesta se lasă pe spate, fără să mai scoată o vorbă. Nu o place pe Lucy, dar nici nu o indisplace. Probabil ar fi fost o companie bună dacă s-ar fi cunoscut în alte condiții. Dar având în vedere că el iubește pe altcineva, iar acel cineva îi dă semne că iubirea e reciprocă, dar în același timp se uită după alți băieți și e distrusă din cauza unuia, nu are cum să o lase pe Lucy să intre în mintea sau sufletului lui, dacă cineva deja le deține.