KAIRA | 3

10

        — E nevoie să mă repet? îl întreabă aceasta vizibil nervoasă.
        — Cred că trebuie să-ți mărturisesc ceva, totuși...
        — Crezi? se încruntă, iar Daniel pufnește.
        — Eram nervos, cum și tu erai, de altfel. Așa că în seara în care te-am adus acasă, după ce te-am lăsat în siguranță, am făcut ceva micuț și neîndemânatic! își mijește ochii amuzant.
        — Daniel, jur că-
        — Înainte să spui ceva, te anunț că am făcut-o pentru tine.
        — Dacă e vorba de Logan... Dacă e vorba de el, nu știu ce o să-ți fac, Dan.
        Acesta rânjește, gândindu-se la sensul obscen a propoziției spuse de ea.
        — Da, e vorba de el. Și-a încasat-o. Simplu! dă din umeri, în timp ce Kaira se încruntă.
        — Glumești, nu?
        — Sunt pe cât se poate de serios. Nu-s vreun clovn pus pe glume la ora asta.
        — Ești un afurisit netrebnic. Asta ești! În primul rând, nu îmi aduc aminte să-ți fi  zis eu să îl bați, iar în al doilea, nu era treaba ta. M-a înșelat, asta este. Trec eu mai departe într-un fel sau altul. Dar nu era necesar să se ajungă la bătaie!
        Sângele lui Daniel clocotește în vene datorită furiei ce îi stăpânește rațiunea.
        — Cum adică „nu era necesar să se ajungă la bătaie"? Normal că era necesar. Vrei să îți mai spun și că și-o trăgea cu majoreta în mașină? Am și poze, dacă nu mă crezi!
        Kairei i se oprește respirația. Îi era de ajuns gândul că s-a văzut cu altă fată pe la spatele ei după patru ani de relație, iar faptul că s-a mai și culcat cu ea, i-a pus capac. Nu știe dacă să mai fie supărată acum pe prietenul ei sau nu. Rămâne mută cu degetele încrucișate în poală, fixată pe ochii lui albaștri ai lui Daniel. Nu are nicio expresie.
        — Totuși, Dan. Știai cât de mult țineam la el și totuși... Totuși ți-ai îndeplinit o altă dorință nebună care face rău unei persoane dragi din jurul tău. Și e nu știu a câta oară când faci un lucru nesăbuit împotriva mea.
        — Dar a fost un bădăran fără boașe în pantaloni, Kaira. Nu te înțeleg! Nu știu de ce încă te-ar interesa de el. Dacă încă te interesează de el, asta înseamnă că a fost într-adevăr o greșeală că ai venit aici și m-ai sărutat.
        — Dar m-ai sărutat înapoi. Și ți-a plăcut.
        — Scutește-mă, K. Nu schimba subiectul, fiindcă m-ai înfuriat al naibii de tare! dă cu pumnul în capota mașinii lângă ea, făcând-o să tresară. Atunci să știi că mă bucur nespus că i-am învinețit fața aia perfectă de bogătaș împuțit! se plimbă de colo-colo nervos, scuipând cuvintele.
        Kaira doar îl privește înspăimântată. Nu l-a văzut așa de furios niciodată. Îl privește atentă, studiindu-i trăsăturile. De la părul de un șaten închis, spre negru din cauza apei ce îi străbate firele, spre mărul lui Adam ce îi iese în evidență din profil, apoi la umerii de care tricoul spălăcit de sprijină, spre pelvis și picioare, apoi urcă rapid spre fața lui când se oprește.
        — Nu știu cât de oarbă poți fi.
        — Poftim?
        — De fapt, știu. Ești mai oarbă decât toate fetele din lumea asta, Kaira.
        — Scuză-mă, dar nimeni nu e perfect. Vrei să mă apuc acum să-ți rânduiesc defectele? Mi-ar face plăcere! se răstește, iar Daniel se apropie de ea din nou.
        — Să te văd, dar oricâte ar fi, nu le pot întrece pe ale tale, spune acesta, iar Kaira pune mâna pe inimă, dramatic, luându-l peste picior. Te-am tratat cum am putut mai bine. Am avut grijă să ai zâmbetul pe buze de fiecare dată când ai stat cu mine și nici unul nu a părut a fi unul superficial.  Te-am făcut să te simți cât se poate de omenesc de bine. Când eram mici, doar de dragul tău te lăsam să câștigi meciuri de fotbal sau orice rahaturi inventam și ne jucam. Făceam ce îmi spuneai și chiar acceptam să mă îmbrac cu rochii de prințesă pentru tine. Doar fiindcă te iubeam și încă te iubesc la fel de tare.
        Se crispează la auzul vorbelor sale. A luat-o pe nepregătire cu garda jos.
        — Țin mai mult la tine decât țin la fratele tău, iar cu el mă cunosc de când tu nu existai. Și spre deosebire de pămpălăul cu care ambii am avut de-a face, mă consider mult mai bun pentru tine. Consider că te-am tratat de o sută de ori mai bine decât el și, totuși, tot spre el tragi. Încep să cred că îmi irosesc timpul aici, Kaira. Încep să cred că în tot acest timp am fost doar o distracție pentru tine, în special în perioada asta, când Logan ți-a dat papucii. Habar nu ai cât de distrus sunt pe interior datorită unui gunoi care ți-a distrus cea mai frumoasă parte din adolescență. Acel timp putea fi petrecut altfel, Kaira.
        — Lasă-mă să ghicesc: cu tine? îl întreabă ironică, mijindu-și ochii.
        — Da, Kaira. Cu mine. Fiindcă nu poți să negi că nu ai fi râs sau că nu ne-am fi distrat la fel ca în anii trecuți, până să se mute fratele tău și gașca să dispară. Chiar și dacă suntem doar noi doi. Nu cantitatea contează, ci calitatea.