IV - "Nimeni nu ți se pare perfect până nu te îndrăgostești."
Perspectiva lui Michael Williams
Nu am dormit toată noaptea. Mă tot gândeam cum să vorbesc cu ea, cum să îi spun ce simt. Azi aveam de gând să o prezint pe ea și Richard câtorva apropiați de-ai mei. Nu am vrut să o sperii, și nici nu am vrut să aud un refuz din partea ei așa că i-am spus lui Thomas să o anunțe. Știu, e un gest egoist, dar chiar îmi doream să fie a mea. E visul meu, și nu vreau să rămână doar un vis, așa că sunt dispus să fac orice pentru ea. Se plimbase de colo-colo toată noaptea legănându-l pe Richy și hrănindu-l, iar tot ce am făcut eu a fost să stau în cameră, încercând să dorm și să nu mă mai gândesc la ea. Aș fi vrut să o întâmpin în dimineața asta. I-am pregătit cafeaua și micul dejun fiului meu.
- Sper că am fost destul de clar aseară, Thom! I-am spus pe un ton autoritar prietenului meu. Era vineri seară și știam ce are de gând. Ceea ce făcea în fiecare weekend.
- Oh, haide Mike!! Treaba ei este să aibe grijă de fiul tău nu să vină aici și să-mi distorsioneze viața privată! În plus, am și eu camera mea...
- Nu vei mai aduce nicio femeie necunoscută aici, Thom! Nu vreau ca fiul meu să crescă într-o atmosferă dăunătoare, mai suportă câteva zile până când se va elibera apartamentul de la ultimul etaj, nu este un așa chin, crede-mă.
- Dar este iubita mea, Mike... Crede-mă, e diferit...
- Sper că am pus punct acestei discuții.
- Sigur... A privit către tavan. Știu că nu a ținut cont de ce i-am spus, m-am obișnuit cu asta.
Am ieșit din încăpere pornind către birou. Mai aveam zece minute și nu vroiam să întârzii.
Perspectiva lui Claire Johnson
Cu siguranță asta a fost cea mai grea noapte din viața mea. Micul Williams este o pacoste pentru cineva care are nevoie de somn. Am lăsat odihna deoparte pentru trezirile bruște, plânsetele ascuțite sau schimbatul de scutece. Mă simt distrusă, nu știu cum voi rezista.
Mi-am făcut un duș, apoi m-am îmbrăcat cu ultimul maieu curat pe care-l mai aveam la mine. Mi-am trecut peria prin păr de două sau trei ori și mi-am privit chipul palid și încercănat în oglindă.
Acum dormi. Ești minunat micule Richard! Încep să cred că părinții tăi au fost probabil doi lilieci... sau poate bufnițe. Nu găsesc o altă explicație pentru insomniile tale.
M-am înveselit imediat ce am intrat în bucătărie și am găsit o ceașcă de cafea pe masă. M-am așezat și am început să gust din ea în speranța că îmi voi alunga oboseala.
- Bună. Am tresărit auzind vocea lui Thomas. Era diferit față de cum îl văzusem ieri. Părul îi era aranjat în cel mai mic detaliu. Purta un hanorac gri cu ceva mesaje imprimate și o pereche de blugi. Atitudinea plictisită și morocănoasă o citeai pe chipul lui.
- Neața, Thom. M-am ridicat îndreptându-mă către unul dintre dulapurile pe care le găzduia imensa bucătărie. Bei o cafea?
- Nu, mulțumesc, am băut mai devreme. S-a așezat pe scaunul dintr-un colț al mesei.
- Oo..k. M-am așezat înapoi pe locul meu imediat ce am închis dulapul.
Liniștea se așternuse peste noi. Thomas privea îngândurat pe geam. Nu știu ce era în mintea lui, nu știu ce vorbise Mike cu el, dar nu se simțea în regulă.
- Ce știi despre programului lui Michael de azi? Am întrebat privind în cana de cafea. Nu vroiam să-l deranjez, avea și el problemele lui, dar mă simțeam ciudat în liniștea aia asurzitoare. Și-a întors privirea către mine și a zâmbit. Știam la ce se gândește. Probabil își dăduse seama după faza de aseară că se întâmplă ceva între noi și probabil credea și că ăsta e motivul pentru care vreau să-i aflu programul.
