X - "Te privesc, îți văd ochii, mâinile... Îți simt parfumul... Și mă întreb dacă vei fi vreodată a mea."
M-am trezit ascultând bătăile inistente din ușă. Nu dormisem aproape toată noaptea, încercasem să aflu cât mai multe lucruri despre Claire. Lăsând, asta la o parte, cine ar fi putut veni atât de devreme?
Am zâmbit atunci când m-am întors spre stânga. Ea era cuprinsă de un somn profund. Părul îi era ușor răvășit, acoperindu-i o mare porțiune din suprafața umerilor, iar maieul roșu îi era sucit pe toate părțile. Iubeam această imagine. Arăta destul de nostim.
M-am ridicat, închizând ușa în urma mea sperând să nu-i trezesc pe cei doi, și am mers către ieșire. Imaginea formată din Sam, Ryan și Tom care purtau un tort imens în mâini, multe flori și baloane roz, de asemenea și o multitudine de plase și plăsuțe care mai de care, m-a făcut să-mi amintesc de ziua de naștere a lui Claire.
- Unde e? A șpotit Sam.
- Doarme... Mi-am șters ochii încercând să alung somnul.
- Deci avea dreptate Thomas când zicea că fiului tău îi plac nopțile albe și că este bine să venim dimineață pentru a reuși să o surpindem pe Claire! A spus Ryan și noi toți am chicotit.
- Haideți! Le-am făcut semn înăuntru cu mâna, apoi, după ce au intrat toți, am închis ușa în urma mea.
- Și ce i-ai cumpărat? Și-a arcuit Tom sprâncenele privindu-i pe cei doi.
- Băi...
- Stai liniștit, bro'. M-a întrerupt Sam. Ne-am gândit deja la asta așa că am fost precauți. Ține! Mi-a întins o mică punguță și un buchet de flori.
- Ce e asta? Am întrebat.
- Flori, ești orb? A spus Tom amuzat.
- Mă refeream la...
- Haideți! Asta ar trebui să fie o surpriză, dar dacă continuați așa, clar nu va mai fi! Și dacă mă mai țineți mult cu tortul ăsta în mână, îl vom mânca de pe jos! Ryan era indignat mai mult de faptul că ținea în mână un tort de trei kg, nu că i-am fi putut noi strica surpriza lui Claire. Se vedea asta clar pe expresia lui.
I-am condus către dormitor și am deschis ușa încet. Richy se trezise, însă Claire dormea dusă. Am intrat unul câte unul, iar când am ajuns la trei "Surpriză!", am țipat ca niște disperați. Claire a deschis ochii larg privind către noi. Rămăsese fără cuvinte, ori era prea somnoroasă pentru a realiza ceva.
PERSPECTIVA LUI CLAIRE
Doamne! Ce se întâmplă aici?! Cum de am uitat din nou că este ziua mea? Nu știam ce să zic. Nu aveam cuvinte.
- La mulți ani, draga mea, Claire! Să fi fericită și iubită și să ai parte de odihnă atât fizică cât și sufletească! M-am trezit în patul meu cu o Sam plină de viață și o mulțime de cutiuțe și plase frumoase. Nu plânge! A spus, dar era inevitabil, nu mă așteptam la așa ceva din partea lor.
- Ai de gând să ne mai ții cu astea în brațe?! Ryan arăta ca un bufon cu baloanele alea roz legate de încheietură.
- Îmi pare rău, m-ați lăsat fără cuvinte și nu știu cum să reacționez... Am spus ridicându-mă din pat urmată de Sam.
- Este în regulă, la mulți ani și sper să-ți placă tortul sau măcar să pretinzi că-ți place ca să nu mă simt prost că l-am cărat până aici. A spus Ryan întinzându-mi tava cu minunatul desert care arăta impecabil. Toți ne-am amuzat copios pe seama afirmațiilor lui.
- Mulțumesc, cu siguranță îmi va plăcea! Am afișat un zâmbet larg.
- Nu am de gând să fiu siropos și nostalgic, am să-ți urez doar un sincer la multi ani și tot ce îți dorești! Mi-a întins o plasă foarte frumoasă de cadou. Oh, dragul meu, Robertson, tu ești siropos și romantic doar cu iubitele tale. Îmi vine să-ți sparg capul ăla sec pentru tot ce i-ai făcut Tarei, dar sunt o lady.
- Mulțumesc, Thomas, sper ca și ție să ți se realizeze toate visele! Mai ales acela de o face pe sora mea fericită, idiotule! Am spus în gând a doua frază.
Oh și însfârșit ajunsesem la domnul Williams. Minunatul domn Williams, în compania căruia îmi petrecusem toată noaptea.
- La mulți ani, Clai...
Discursul emoționant care era pe cale să înceapă a fost întrerupt de glasul scumpului Williams jr. Nu știu cum, dar toate momentele de genul ăsta au fost întrerupte de Richard sau "unchiul" său Thomas! Păi cum se putea așa ceva? Atât de mulți oameni în încăpere și nimeni care să-l bage în seamă și pe el? Așa ceva e inadmisibil, el suferind de prea multă atenție la fel ca tatăl său.
- Continuați, eu și Ryan ne vom ocupa de asta! A spus Sam zâmbind, apoi a ridicat bebelușul din pătuț. Haide, Tom! A spus ieșind din cameră alături de Ryan și Richard.
Am zâmbit amândoi privindu-ne atent. Eu de faza de mai devreme, iar el probabil de fața mea care afișa niște cearcăne pe care aș fi avut nevoie de un șpaclu să le pot acoperi.
- La mulți ani, Claire! M-a îmbrățișat strâns preț de câteva secunde, eu sprijinindu-mi capul de umărul său. Iubeam să fac asta.
Mi-a întins florile și mica plăsuță ce o avea în mână. Am deschis-o și am găsit înăuntru o cutiuță albă, legată cu o fundiță argintie. Oh, Doamne, mă întrebam ce e asta? Speram să fie orice dar nu un inel, nu vroiam să ne căsătorim chiar atât de devreme.
PERSPECTIVA LUI MICHAEL
M-a privit zâmbind și a început să desfacă cutia, iar eu încercam să nu rămân surprins de conținutul ei atunci când o va deschide, având în vedere că nu știam ce se afla înăuntru.
- Cât de frumos e! De unde știai că îmi plac perlele? A spus vizibil încântată de colierul din interiorul cutiei.
- Eh... Am murmurat. Nu știam ce să spun, chiar nu știam că îi plac perlele, dar mă bucur că e plăcut surprinsă. Mă bucur că îți place, dă-mi voie să te ajut! Am observat cum încerca să și-l pună singură la gât așa că nu am ezitat să o ajut.
- Îți mulțumesc mult!
- Nu ai de ce să-mi mulțumești, sper să te bucuri de el!
Respirația îi era întreruptă și clipea des din genele lungi și întoarse. Era o dimineață atât de frumoasă, poate cea mai frumoasă dimineață din viața mea. Una în care mă trezesc atât de aproape de ea și nu știu ce să fac mai întâi: să merg la ușă pentru a nu-i tulbura somnul pe care pur și simplu îl iubeam, sau poate să-i ofer un sărut. O dimineață cu miros de levănțică, mirosul ei. O dimineață în care toată goliciunea sufletului mi-a fost umplută de ochii aceia dragi pe care parcă îi știam de o viață. I-am cuprins palmele în mâinile mele, apoi m-am apropiat ușor de ea. I-am depus un sărut pe frunte, apoi unul pe încheietura mâinii. Nu s-a opus nicio secundă, doar a închis ochii probabil simțindu-se rușinată. M-a cuprins de după gât într-o îmbrățișare caldă iar eu am cuprins-o în brațe, ridicând-o ușor de pe podea.
- Ar trebui să mergem! A șoptit, iar în momentele următoare i-am sărutat din nou fruntea, apoi am ieșit din cameră.
- Oh, uitați-o cum radiază! Thomas era așezat pe unul dintre fotoliile din piele.
- Strălucește! L-a completat Ryan care stătea pe canapea lângă logodnica sa.
- Încetați! Răilor! A spus Sam ținându-l în brațe pe Richy.
- E în regulă, Samy. A spus ea din pragul ușii. Aș vrea să vă mulțumesc...
- Termină odată, Claire! E aniversarea ta, iar tu nu faci altceva decât să ne mulțumești într-una! A spus Thom încercând să pară serios.
Exact asta observasem și eu la Claire. Ne adresa într-una simple mulțumiri, fără alte adăugări. Asta îmi dovedea că apreciază gesturile noastre, dar a primit tot ceea ce are pentru că a putut, nu pentru că i s-a dat. Și ar fi putut oricând să obțină singură, dacă nimeni nu i-ar fi oferit nimic.
- Nu ar trebui să ne așteptăm la așa ceva și când va veni aniversarea ta, nu-i așa Thomas? A zâmbit Ryan.
- Bine-nțeles că nu. Și-a arcuit brunetul o sprânceană. Acum, hai, deschide cadourile și apoi să tăiem tortul ăla!
Se pare că ți-e cam foame, Mr. Robertson!
PERSPECTIVA LUI CLAIRE
- Bine, voi începe cu al tău! Am spus luând plăsuța pe care mi-o oferise el. Am scos ea o fotografie înrămată în care... Dumnezeule, era prima mea amintire cu Richy.
- Thomas, nu mi-ai arătat niciodată poza asta! Am mârâit îmbufnată.
- Dar se pare că a meritat așteptarea! A spus Samy.
- Da, și Richy e încântat. A continuat Mike apropiindu-se de sora și fiul lui, pe care l-a ridicat în brațe.
- Într-adevăr, îmi place mult!
- Acum deschide-l pe al nostru!! A spus Ryan arătând către o plasă mare albă. Am luat-o și am desfăcut-o, găsind înăuntru trei cutii. Una mare, una de mărime medie și una micuță.
- Nici nu știu cu care să încep!
- Nu are nicio relevanță, doar fă-o odată, și eu sunt curios! A spus Thomas făcându-ne să izbucnim în râs.
Am deschis-o pe cea medie descoperind înăuntru o pereche de pantofi albi, stiletto.
- Sunt minunați! Cred că știu deja cine are toate meritele... Am spus privind către Samy, iar ea a zâmbit.
- Da, dar cutia mare, are meritele mele, deschide-o! A spus Ryan, așa că am desfăcut imediat pachetul.
- Doamne, cât de frumoasă e! Am exclamat eu privind minunăția aia de rochie.
- Nu pot să cred, Ryan! Ai tu asemenea gusturi? A spus Michael legănându-l pe Richy.
Într-adevăr, rochia era foarte frumoasă. Dar, având în vedere că Ryan era designer și își îmbrăca modelele în tot felul de haine excentrice și ciudățenii de genul, nu se aștepta nimeni ca el să aleagă o asemenea creație. Cu siguranță rochia era excentrică, topul fiind negru, iar fusta albă fiind pline de sclipici. Decupajul triunghiular din jurul taliei fiind de asemenea un detaliu greu de trecut cu vederea.
- Lucrez de mult la ea, dar am găsit persoana potrivită căruia să i-o dăruiesc.
- Cu siguranță cu modestia și simplitatea lui Claire vir străluci prin această rochie! A adăugat Samy.
- La propriu! A completat-o Thomas făcându-ne să pufnim în râs.
- E foarte frumoasă! Am spus obținând un zâmbet de la Ryan. Dar cu siguranță este potrivită pentru o ocazie foarte specială!
- Apropo de ocazii speciale... Avem să vă spunem și noi ceva. A spus Samy jucându-se cu danteluța topului scurt pe care îl purta.
- Da, noi...
Nu a apucat să termine propoziția că soneria de la intrare suna insistent. Cine mai trebuia să vină? Nu mai aveam niciun prieten comun cu ei. Decât Ella, iar eu speram să fie oricine la ușă, dar nu ea.
