IX - "I can't help it. I'm just selfish there's no way I could share you."
Se pare că aburii fierbinți și noul meu spumant de baie cu aromă de levănțică avuseseră un efect minunat asupra mea. Am avut parte de o relaxare profundă,de care sinceră să fiu, m-am bucurat. Nu prea ai ocazia să te odihnești atunci când porți grija unui bebeluș. Am aruncat pe mine un maieu roșu aprins și o pereche de pantaloni scurți pe care îi găsisem în baie.
Când am intrat în cameră, Michael era așezat pe unul din fotoliile din sufragerie. Își sprijinea fața în palme și avea o expresie serioasă și îngândurată.
- S-a întâmplat ceva? Am murmurat apropiindu-mă de el.
- Nu. A oftat. Thomas are mereu acest efect asupra mea...
- Deci până la urmă s-a întâmplat ceva.
- Oarecum. Bunul meu prieten nu știe ce vrea de la viață. El este de părere că bunele meniere au fost create de un om care nu avea ce să facă și că viața e o continuă distracție.
- Ce vrei să spui cu asta? Am spus eu așezându-mă pe fotoliul liber, prinzându-mi cordonul halatului de baie în jurul taliei.
- Vreau să spun că o femeie ar prefera ghilotina în locul unei căsnicii cu el. Scuză-mi expresia dar nu am găsit un mod mai elegant de a spune asta.
- Adică... El... Cu mai multe... Femei?
Thomas... Aveam altă părere despre tine, dragul meu. Acum, numai gândul la câte boli ai fi putut contracta m-a făcut să mă oripilez.
- Și ce e mai rău de atât este că a făcut asta tocmai când credeam că a găsit femeia potrivită. Și ce e mult mai rău e faptul că tot eu sunt cel care trebuie să-l aducă pe calea cea bună. Tonul lui era neobișnuit de aspru. Fusesem eu atât de nesimțită atunci când îi adresasem aceste întrebări? Rãspunsurile lui spuneau un "da", clar și răspicat, însă conștiința mea zicea altceva. Un bărbat care își înjosea prietenul în fața unei femei. O femeie care era angajata lui și pe care o cunoștea de două luni. Aceste lucruri m-au făcut să mă simt minunat și vinovată în același timp. Mă simțeam minunat pentru că alesese să se destăinuie în fața mea, ceea ce mă făcea să cred că am un rol însemnat în viața lui, și vinovată pentru faptul că vorbeam despre o persoană care nu era prezentă fizic la această discuție. Un amestec de emoții și trăiri sufletești m-au cuprins atunci.
- Lăsând asta la o parte. Întâlnirea cu sora ta cum a mers? Și-a lăsat capul pe spate trecându-și mâna prin păr.
Nu știu ce să zic. Mi-am demonstrat singură, în nenumărate rânduri, cât de stângace, naivă și idioată pot fi. Asta mi-a pus capac. Mai întâi, sora mea cunoaște un tip, Thomas. Surprinzător îl cunoaște la balul mascat despre care eu și Michael "nu știm nimic". După asta, se apropie foarte mult și formează un cuplu, iar la scurt timp ei se despart din cauza infidelității. Ceva mai devreme sora mea îmi povestește despre Thomas care a înșelat-o, și acum apare Michael și îmi spune despre aventurile galante ale prietenului său Thomas. Ce să înțeleg din toate astea? Că sora mea tocmai a avut o relație cu un afemeiat, care întâmplător, este cel mai bun prieten al șefului meu? Da, cam așa e. Și mai e ceva, el a înșelat-o cu secretara șefului meu, pe care nu întâmplător o uram la început. Intuiția feminină are mereu dreptate.
- Uhm... Sora mea... Este... Adică... A fost... Am fugit în bucătărie încercând să-mi stăpânesc lacrimile în speranța că Williams nu mă va urma. Și am rămas cu speranța.
- Ce e, Claire? Spune-mi. S-a răstit.
Eram lângă fereastră. Da, înghițeam nodurile care-mi stăteau în gât.
- Nu contează, nu ar trebui să te implic. M-am întors cu fața către el. Figura fiindu-mi brăzdată de lumina lunii. Ai deja problemele tale mult mai importante.
- Claire... Respirația îi era parfumată de o aromă dulce de vin și... Încă ceva. Probabil tutun.
- Ce?! Ce vrei să-ți spun domnule Williams? Că sora mea tocmai s-a încrezut în prietenul tău cel mai bun și că el și-a bătut joc de ea așa cum s-a priceput el cel mai bine?! Asta vrei? Ei bine, poftim! Sper că ești mulțumit! Vocea îmi era tremurândă și respirația sacadată. Lacrimile erau prezente pe fața mea alunecând cu ușurință una, câte una. Cel mai probabil, mâine îmi voi lua rămas bun de la această slujbă, știu, și nu-l condamn pe Williams. Îmi va părea destul de rău, însă, de această slujbă, la fel cum mi-a părut și de celelalte, în care puneam suflet și legam prietenii care credeam că vor dura o viață și care s-au dovedit a fi simple amiciții.
- Calmează-te! M-a cuprins din nou în brațe. Mereu făcea asta când nu mai reușea să dețină controlul asupra mea. Nu-și pierduse, însă, niciodată calmul de față cu mine.
- Cum aș putea să mă calmez? Sora mea, a suferit destul de mult timp, aproape că decăzuse într-o depresie din cauza prietenului tău și tu vii acum să-mi spui să mă calmez. Minunat!
PERSPECTIVA LUI MICHAEL
O priveam și era atât de supărată. Era nervoasă și agitată, dar în același timp era calmă. Puteam simți asta. Respira mai ușor de când o țineam în brațe și pulsul îi revenise pe făgaș normal.
- Thomas și sora ta...
- Tara! M-a întrerupt ea.
- Thomas și... Tara, sunt băieți mari de acum, ar trebui să își rezolve singuri problemele.
- Da, sigur... Are o voce atât de caldă. Starea ei de nervozitate s-a aplanat într-un timp așa scurt. Deodată a devenit o Claire calmă și afectuoasã, dintr-una nervoasă și rece.
- Ar trebui să mergem la Richy. Și-a mișcat buzele depărtându-se de mine. Aș fi sărutat-o atunci, în momentul acela, dar știam că ea merită ceva mai mult decât un sărut furat. Ea merita lucruri mult mai însemnate. Merita dragoste și afecțiune pentru că oferă atât de multe motive. Flori, ciocolată și vorbe frumoase, dar sincere, asta merita ea. Merita susținere, fericire și atenție. Toate aceste lucruri i le-aș fi putut oferi chiar eu, însă nu în măsura în care le merita ea.
-Haide! Mi-a spus ea obervând expresia mea tăcută. Am urmat-o îndeaproape până la dormitorul ei. Richy era în pătuț, unul pe care i-l cumpărasem acum două săptămâni, dormind liniștit. Ea s-a apropiat de el, aplecându-se ușor și dându-i la o parte câteva șuvițe de păr de pe frunte. M-a privit și a zâmbit slab.
- Sunt mândru de el! Mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru noi...
- Asta înseamnă că am făcut o treabă bună și sunt o bonă pe cinste! A șoptit ea cu un zâmbet micuț pe fața-i încă umedă.
- Cu siguranță! Am chicotit. Cred că este timpul să mă retrag. Noapte bună, Claire!
- Nu este nevoie să pleci! A șoptit apropiindu-se de pat. Doar în cazul în care nu vrei să stai cu fiul tău.
Știu foarte bine ce ne dorim amândoi, micuța mea, Claire. Nu este nevoie să ne ascundem.
- Este destul de târziu și ai nevoie de odihnă.
- Poate tu! A spus scurt. Nu știu de câtă odihnă voi avea eu parte. Era așa drăguță când încerca să pară dură.
M-am așezat în pat, chiar lângă ea, și oricât de nefiresc ar părea, nu m-am gândit nicio secundă să mă culc cu ea. Cum spuneam, ea nu merita așa ceva. Ea merita mult mai mult. De când o cunoscusem, refuzam orice fel de femeie îmi apărea în cale, gândidu-mă că niciuna din ele nu mi-ar putea oferi ce îmi oferă ea. Eu eram Michael Williams, cel care cunoscuse probabil toate aromele de parfum femeiesc, dar niciunul nu se putea compara cu aroma de levănțică pe care o simt acum. Eu cuceream femei cărora a doua zi le uitam numele, dar al ei mi-a rămas întipărit în inimă și în creier și ori de câte ori inima îmi bătea, eu mă gândeam la ea. Știam că nu aveam să-i câștig ușor încrederea, știam și că liniștea mea sufletească avea să vină după multe momente de zbucium, dar ceea ce conta cu adevărat era că aveam pentru ce să lupt și că la sfârșitul acestei lupte aveam să mă bucur de cea mai frumoasă experiență din viața mea.
Mi-am petrecut noaptea alături de fiul meu și viitoarea mea "primă iubire". O compătimeam destul de mult aflând tratamentul de care avea parte noapte de noapte. Țipete, cântece de leagăn și multe, multe povești, astea îi plăceau cel mai mult fiului meu. Printre altele, Claire îmi adresase nenumărate întrebări de care am fost vizibil încântat. Vroia să afle lucruri despre mine, asta îmi doream și eu, să aflu cât mai multe despre ea. Și eu am reușit. Am aflat destule. Am aflat destul de multe încât să-mi dau seama că tot ce m-ar putea face să mă simt împlinit ar fi să-mi petrec timpul alături de ea și că cele mai frumoase amintiri, sunt cele care vor veni.
