Amortenia

163 22 5
                                    

La ora de Poțiuni, Kaylie și Draco se așează în fața clasei și încep să pregătească  Amortenia. Draco era încă nedumerit în privința a ce era, dar fata se descurca foarte bine.

— Acum, dacă domnișoara Holt și domnul Malfoy au făcut ce trebuia, o picătură din această poțiune ar putea să facă o persoană să se îndrăgostească de alta, spune Snape, toate fetele fiind foarte atente. Nu o vom testa așa. Cine știe, o altă caracteristică a acestei poțiuni, continuă el, iar Hermione ridică instant mâna. Domnișoară Holt?

— Are un miros specific. Fiecare poate simți altceva în funcție de ceea ce o atrage la persoana de care este îndrăgostită, spune Kaylie cu ochii ațintiți la cazan, atrăgându-i atenția lui Theo.

— Foarte bine. Ne poți da un exemplu? Ne poți spune ce simți tu? întreabă Snape, iar Kaylie se apropie de cazan.

— Cărți vechi, ceai, ciocolată și... spune Kaylie care se oprește nedumerită, atât, continuă ea și face un pas înapoi.

— Bine... domnule Malfoy, sunteți invitatul meu, spune Snape cu un zâmbet puțin răutăcios.

— Lămâie, cărți noi și magnolie, spune el plictisit dar în același timp mult mai confuz.

După ore Kaylie pleacă spre salonul celor de la Slytherin împreună cu Theo. Era puțin neliniștită, lucru pe care Theo îl observă imediat.

— Ești ok? o întreabă acesta pe fată când ajung în salonul comun.

— Da, de ce nu aș fi?

— Ai fost cam agitată de când cu ora lui Snape, spune el îngrijorat pentru iubita lui.

Kaylie Holt

— Ți se pare, spun eu așezându-mă pe canapea, iar Theo luându-se după mine.

— Holt, știu când minți, iar faptul că tu o faci chiar acum, chiar pe față mă face să cred că ceva nu e bine.

— Știi că ești enervant când ești insistent? îl întreb eu râzând.

Era o glumă. Bine, era puți enervant, dar îl iubeam așa cum era. Îl sărut, arătându-i că totul e bine și plec să o găsesc pe Hermione. Trebuia să îi spun adevărul. Îmi părea rău să îl mint pe Theo, dar de unde era să știu cum ar fi reacționat. Cum am mai spus, îl iubeam. Pe coridoare era Malfoy, care se lua de un copil dintr-un an mai mic.

— Pe bune Malfoy? îl întreb eu amenințător.

— Valea Holt, spune el lăsând băiatul în pace și venind spre mine.

Ori era mentă în jur, ori  avea un parfum care mirosea așa. De când era Malfoy așa înalt? Stai la ce mă gândesc, doamne, e un nesimțit. Iar tu ești cu Theo, gata Kaylie ar trebui să îți revi.

— Și dacă nu vreau? îl întreb eu fără vreo expresie pe față. Malfoy, anunță-mă când îl convingi pe tati să îți cumpere școala și apo mai vorbim.

— Vei regreta asta Holt, spune el, dar eu îi întorc spatele mergând să o găsesc pe Hermione.

Era logic faptul că o găsesc în bibliotecă, nu? Ron o evita, Ginny la fel, iar ea la rândul ei pe Harry, mai ales după ce l-a sărutat. Mă așez lângă ea foarte agitată.

— Slavă domnului, nu mai veneai odată, spune ea lăsând cartea de o parte. Ce e așa urgent?

— L-am mințit pe Theo, spun eu cu jumătate de gură și în șoaptă.

— Ce ai făcut? A, l-ai mințit pe Theo, ok. Stai, nu, nu e ok. De ce l-ai mințit? spune ea la fel de încet.

— Ora lui Snape, cu Amortenia și toate, am mai simțit încă ceva și sunt sigură că nu e vorba de el, spun dintr-o răsuflare.

— Atunci despre cine? întreabă ea nedumerită.

— Sper să fie doar o coincidență foarte proastă sau să fi făcut ceva greși la poțiune, dar am mai simțit mentă și echipament de quidditch.

— Poate... lui Theo îi place menta, zic și eu, spune ea mult mai ușurată.

— Și quidditch-ul ce legătură are? Ăla sigur nu îi place, spun eu. Dar nu m-ai lăsat să termin.

— Bine, spune.

Mă uit în jur să nu fie nimeni, mă apropii mai tare de ea în așa fel încât să îi pot șopti la ureche.

— Am trecut pe coridor acum. Am simțit miros de mentă. Venea de la... Malfoy.

— POFTIM!!!!!! țipă Hermione fără să își dea seama.

— Mai ușor Granger, se aude vocea lui Malfoy din spatele ei.

Cum Dumnezeu dau mereu de Malfoy oriunde mă duc? Era ca o lipitoare enervantă de care nu puteai scăpa de loc. De asemenea o lipitoare cu ochi foarte frumoși. Kaylie ce tot spui acolo? 

— Vorbeați de mine? Nu trebuie să spuneți, normal că de mine, de cine altcineva, spune el încrezut.

— Mai ușor Supernova, aș prefera să vorbesc despre Istoria Magiei dacă ar trebui să aleg. Nu te mai flata atâta. Hermione, hai să mergem.

— Sper că ai greși poțiunea, spune Hermione în timp ce ne îndreptăm spre ieșire.


BUNĂ! SPER CĂ VĂ PLACE ACEST CAPITOL ȘI POVESTEA PER TOTAL. NU SUNT NICI MĂCAR LA JUMĂTATE. VA APĂREA UN PERSONAJ NOU ÎN URMĂTOARELE CAPITOLE. LUCRURILE SE VOR SCHIMBA FOARTE MULT. LĂSAȚI UN VOT DACĂ VA PLĂCUT.


Remeber us|| Draco Malfoy Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum