Remeber us|| Draco Malfoy

Vizuina

Kaylie ajunge la casa familiei Weasley. Era o casă înaltă, din lemn, care părea că se mai ține pe un singur băț. Lângă, un garaj, înăuntru fiind o mașină albastră. La întrarea în casă, era o plăcută pe care scria Vizuina.

Fix înainte să bată, Ron deschide ușa, de parcă stătea și se uita pe geam să verifice când vine Kaylie. În sufragerie erau Harry, Ginny, care aparent era în relații bune cu prietenul ei și Hermione.

Doamna Weasley vine din bucătărie cu un lighean în mână plin de haine ude.

— Ron, te rog ajuta-mă cu astea, spune doamna Weasley, care abia mai vedea pe unde mergea.

— Mamă, a venit Kaylie, spune el, iar femeia lasă rufele jos, îndreptându-se spre fată.

O ia în brațe și îl cheamă pe Percy să o ajute. Kaylie se așeză pe un fotoliu, gândindu-se dacă să le spună sau nu prietenilor ei despre cele întâmplate.

Kaylie Holt

— Cum ți-ai petrecut Crăciunul? mă întreabă Harry, în timp ce Ginny se așeza la el în brațe.

— Uau, am pierdut multe, huh? spun eu și începem să râdem. Ei bine, foarte ciudat.

— Cred ca tuturor ne-a priit aceasta vacanță, spune Harry uitându-se la prietenul lui, iar Ginny la Hermione.

Mă uit la început confuză la cei doi, care încep să roșească. Se uitau amândoi in pământ, iar Harry și Ginny încep să râdă.

— O Dumnezeule, e adevărat? În sfârșit. Ginny îmi datorezi doi galeoni, spun eu entuziasmată.

— Ați făcut pariu pe noi??? întreabă Ron. Propria soră...

— Rândul tău, îmi spune Ginny, curioasă de ultimele evenimente.

— Păi... Vă puteți păstra calmul? întreb eu, iar ceilalți dau aprobator din cap. Bine, sunt și eu împreună cu cineva...

— Te-ai împăcat cu Theo? întreabă Hermione cu o urmă de speranță.

— Nu... De fapt, ne-am certat. E vorba de... Malfoy, spun eu cu jumătate de gură, prietenii mei făcând ochii mari.

— Kaylie Holt, după tot ce a făcut, tu ești cu el împreună??? se revoltă Hermione.

— Hermione, nu e așa cum crezi. Totul a început de la Amortenia. A continuat la balul Yulle, după am ieșit ieri și... azi... păi azi am țipat la Theo ca s-ar putea să fiu îndrăgostită de Malfoy, iar deșteptul fic atunci intra în salon.

— Dacă s-ar face un film după viața ta, lumea cred că ar intra în depresie, spune Ginny și toți începem să râdem.

Era adevărat. Probabil aveai nevoie de un psiholog. Dramele mele era aur pur. Theo nu fusese primul meu iubit. Am mai avut unul în anul trei.

— Mai întâi Harry, apoi Theo, iară cum... Draco Malfoy, spune Ron, iar Harry se uită la el dezamăgit că nu a uitat cele întâmplate.

— Mda, oricum, aștept să treacă zilele astea mai repede. Nu mă înțelegeți greșit, vă ador, dar... Nu am apucat să vorbesc deloc cu Draco. Adică a rămas singur cu Theo acolo...cateva secunde de tăcere ma luminez. O Dumnezeule. Au rămas singuri acolo.

— O sa iasă urât. Poate cu bătaie, pune Ron paie pe foc.

În seara aia nu am putut dormi. O parte din mine se simțea vinovată pentru întâmplarea cu Theo, altă parte din mine își făcea griji pentru ce se întâmpla la Hogwarts, iar altă parte din mine...altă parte din mine avea nevoie de Draco.

În prima zi la familia Weasley am făcut prăjituri cu doamna Weasley. În următoarea am jucat Quidditch și tot felul de alte jocuri de familie.

A venit și ziua în care mă întorceam la Hogwarts. Ceilalți mai stăteau două zile, dar eu nu mai puteam aștepta. Am lăsat prea multe neterminate.

— Îmi pare rău că nu mai rămâi, spune Hermione tristă.

— Las-o, are treabă, continua Ginny și îmi face cu ochiul.

— Fetelor, e vorba de doua zile, spun eu dând ochii peste cap.

Îi iau în brațe pe toți și folosesc o modalitate mai simplă și rapidă de a ajunge la castel. Pudra Flu-Flu. Nu era prea plăcut.

— Hogwarts! strig eu din șemineu în timp ce dau drumul la pudră.

Din șemineul Vizuinei, ajung în biroul lui Dumbledore, care stătea liniștit la birou.

— Domnișoară Holt, vă așteptam. Știți să ajungeți de aici în salonul celor de la Slytherin, spune el iar eu dau aprobator din cap.

Fug repede pe coridoare ajungând în salon. Nu mă uit dacă era cineva. Arunc geanta pe pat și fug spre dormitorul lui Malfoy. Stătea întins pe pat, citind o carte. Își ridică privirea și se luminează la față. Stăteam în pragul ușii, obosită, în timp ce abia mai respiram.

Se ridică din pat și vine spre mine. Închid ușa în urma mea, îmi pun mâinile în jurul gatului lui și îl sărut. Acesta mă sărută apăsat, mergând ușor înainte, iar eu cu spatele. Mă lipesc de ușă, iar după un minut mă opresc și mă uit în ochii lui.

— Bună și ție, spune el și începem să râdem amândoi. Observ că ți-a fost dor de mine, continuă el.

Înainte să pot răspunde mă sărută iar, moment în care Zabini intră în dormitor.

— Wow, scuze, văd că întrerup, spune el cu mâna la ochi.

Ne uităm unul la altul și începem să râdem. Îl asigurăm că totul e bine, după care începem să vorbim toți trei.

— Blaise, încep eu pe un ton serios, azi, aici, nu ai văzut nimic, spun eu iar Draco se uită urât la mine.

— La ce te referi? întreabă el nedumerit.

— Draco, niciunul din noi nu vrea ca Pansy să afle, nu? întreb eu, iar Draco părea nemulțumit.

— Kaylie, nu știu ce îți imaginezi tu. Că ne vom ascunde? Nu. Vreau să fi a mea. Înțelegi? Să știe toată lumea lucrul ăsta.