Remeber us|| Draco Malfoy

A Treia Probă

Pentru început vreau sa va zic ca am schimbat câteva lucruri.
——————————————————————

A venit și cea de-a treia probă. Draco nu mai vorbise cu mine. Nu înțelegeam de ce era așa supărat. De ce s-a despărțit de mine.

— Draco, putem vorbi, spun eu în salon când Draco tocmai intrase.

— Ce e Holt? ma întreabă el indiferent.

— Serios? Te comporți ca un copil. Te rog hai sa vorbim. Vreau sa reparăm totul.

— Kaylie... Mă deranjează faptul că... Ești atât de încăpățânată... Că îți pui viața în pericol...

— Promit că nu o voi mai face. Te rog...

— Of... Doamne, se apropie de mine și mă îmbrățișează. Te iubesc Kay.

— Și eu.

Mergem pe terenul de Quidditch unde urma sa se țină a treia probă. Era...un labirint. Mă uit la Draco. Era confuz și începea să creadă și el ca am o legătură cu Prezicătoarele chiar dacă nu voia sa accepte.

— Asta e ciudat, spun eu în timp ce ne așezăm lângă ceilalți.

— Ce e ciudat? mă întreabă Hermione.

— Am.. Am visat labirintul ăsta. Și... Credeam ca reprezintă a 3 a probă dar nu eram sigură.

Bagman explică regulile și imediat toți patru încep proba. După câteva minute bune nu se întâmplă nimic. Toată lumea devine agitată. Unde puteau fi?

A trecut o oră, iar Harry ȘI Cedric apar brusc în afara labirintului. Cedric era întins pe jos, iar Harry plangea lângă el.

— Draco... Doar nu a...

— Ba cred că da, spune Draco și coborâm imediat jos, alături de Dumbledore și alți profesori.

— Ce s-a întâmplat? întreb eu panicatâ în timp ce îl ajut pe Harry sa se ridice.

— Era acolo. Asta era o teleport-cheie. Am ajuns.. Nu știu... Era acolo Kaylie. Voldemort era acolo. Și cu el era 12...ă...

— Prezicătoarele... Știam că se vor întoarce la el. Dar sunt blocate în pădure... Cum?

— Nu știu... Dar... Cedric a...

— Kaylie, începe Snape, du-l pe Potter undeva să se liniștească.

— Desigur domnule profesor. Pot veni pana în biroul dumneavoastră după să vă zic ceva?

— Este important?

— Extrem de important, spun eu.

— Atunci să vi în biroul domnului director, spune el.

Îl duc pe Harry să se liniștească undeva și merg cu Draco în biroul lui Dumbledore. Bat la ușă, iar acesta îmi spune să intru.

— Despre ce este vorba? mă întreabă Snape.

— Ei bine... V-am încălcat promisiunea domnul director. Am fost în pădure la Prezicătoare.

— De ce? mă întreabă calm.

— Pentru că... Voiam sa înțeleg mai multe.

— Și ai înțeles? ma întreabă iar eu dau negativ din cap.

— Părinții mei...

— Ma gândeam eu ca vei vrea sa vorbim despre asta. Kaylie... Prezicătoarele nu te-au mințit. Părinții tăi sunt niște minunați Aurori. Ai fost adusă la Hogwarts la cerințele mele pentru a fi mai protejată. Prezicătoarele te vânau. Voiau puterea înapoi pentru mult rău...

— P-poftim? Dar cum?

— În plus știam că ai fost în pădure. În școala mea nu îmi scăpa nimic. Acum... Vei primi detenție multă pentru ca ai încălcat una din cele mai importante reguli... Dar nu vei fi exmatriculată. Ai cea mai amre putere din toată școala... Trebuie sa înveți sa o folosești...

— Vă mulțumesc enorm de mult... Cedric e... Familia lui cum a primit vestea?

— Nu foarte bine... A murit... Dar a murit încercând să își protejeze colegul... Exact ca un adevărat Hufflepuff...

Dau din cap, iar eu și Draco ieșim din birou și mergem la ceilalți. Harry tremura, iar Hermione încerca să îl liniștească.

— Deci? A zis ceva? mă întreabă Theo, care o ținea de mâna pe Paula și era foarte agitat.

— Doar... Am detenție și atât... A da... Și că părinții mei chiar sunt vrăjitori...

— Uau... Ei bine... Voldemort nu a fost prins... Nu aveau cum... Iar Prezicătoare le sunt încă libere și ele pe undeva, spune Hermione.

— Hai sa ne bucurăm de finalul de an... Vreți? întreb eu.

A venit și ziua în care plecam acasă în vacanță.

— Eu tot nu am înțeles, spun, cine a pus numele tău în Pocal?

— Moody, care de fapt nu e Moody.

— Ă.. Nu întreb mai mult, spun când ajungem în Londra.

Draco vine la mine și ma ia în brațe. Ma sărută iar apoi se uită la mine.

— Teaimai gândit? Îmi faci o vizită?

— Probabil prin Iulie da, spun eu iar el se bucură.

— Atunci ne vedem în Iulie... Îți trimit o scrisoare când prind ocazia. Imediat ce ajung acasă are tata treabă cu mine...

— Bine, te iubesc Draco.

— Și eu te iubesc Kay...

Plec cu ai mei spre casă și le povestesc totul. Când am ajuns încep sa îmi spună și eu despre viața lor de vrăjitori. Deja îmi era dor de Draco.

——————————————————————

Știu... Nu am mai pus de mult dar sincer nu m-am simțit în stare sa scriu și nu vreau sa scriu doar ca să am ce pune... Vreau sa le fac bine și muncite... Nu e finalul chiar dacă pare.