Remeber us|| Draco Malfoy

Lămâie, Cărți Noi Și Magnolie

Era dimineața de Crăciun. Draco vorbise foarte serios în privința ceaiului. Nu știa ce se întâmplă cu el când Kaylie era prin preajmă și nici nu voia sa afle.

Se simțea bine. Asta era tot ce voia. Fata avea dreptate. Nu era ca Pansy sau ca altele. Era... specială. Specială pentru Draco.

— Holt, ce mai faci, se aude vocea nu atât de enervantă ca de obicei al lui Malfoy.

— Malfoy, dar ce chef de comunicare pe tine în ultimul timp, spune Kaylie în glumă.

— Da, da, bine. Poți să te iei de asta cât vrei. Acum fi atentă aici, spune el iar fata își ridică privirea din cartea pe care tocmai o citea.

Liniștea era foarte plăcută. Nu erau prea mulți la Hogwarts deoarece erau plecați în vacanța de iarna acasă.

— Un la mână, ceaiul e programat pentru după masă, iar fata scoate un mic râs. Ce e așa amuzant?

— Nimic. Adică, nu ma gândeam că vei lua asta în serios, răspunde blonda fără sa se poată opri din zâmbit.

— Doi la mână, poftim, iar Draco îi întinde o cutie frumos împachetată. Promite că o vei deschide seara, înainte să te culci.

— Ce e asta Malfoy. Uite, cred ca e foarte drăguț, dar sper că nu vei fi așa mereu.

— Să trecem cu bine de ziua asta și mai vedem spune el, făcându-i lui Kaylie cu ochiul și ieșind din salon.

Kaylie se uita la cutie, care după cinci minute zăcea sub patul ei pentru a nu fi tentantă să îl deschidă. Nu după mult timp în salon apar și Paula cu Theo care părea în dispoziții foarte bune.

— KAYLIE! strigă Paula. Ce mă bucur că te văd aici. Chiar voiam sa ies puțin, iar Theo deja devine enervant. Haide, să ne plimbăm sau ceva.

— Sigur, spune fata, dar trebui sa ne întoarcem până la prânz înapoi.

— De ce, întreabă Theo insistent.

— Pentru ca am și alte planuri, Theodore, spune Kaylie autoritară și iritată de întrebarea băiatului.

Kaylie Holt

Eu și cu Paula ieșim să ne plimbăm puțin. Fata părea foarte fericită.

— Cum merge cu Theo? o întreb eu curioasă

— Bine, adică, s-a schimbat foarte mult și trebuie să îl înțeleg și să mă obișnuiesc cu el, dar în rest foarte bine, îmi răspunde fata.

— Mă bucur pentru voi, spun eu absență.

— Tu mai simți ceva pentru el? Sau, pentru oricine altcineva? mă întreabă, moment în care îmi focusez atenția asupra ei.

— Paula, nu mă înțelege greșit, l-am iubit extrem de mult. O fac și acum, spun eu iar Paula se schimbă brusc la față, dar e o altfel de iubire, știi? Adică e cel mai bun prieten al meu și atât.

— Aha, dar ce va făcut să vă despărțiți? continuă ea cu întrebările.

— Păi, poate faptul că m-a lăsat baltă și ca eu eram într-o situație prea încurcată.

Fata se uita la mine așteptând un răspuns mai complex. Încerc să găsesc unul, dar nu reușesc.

— Oh, uite cât e ceasul, chiar trebuie să ajung undeva, iartă-mă, spun eu și merg către sala de mese.

Acolo Malfoy deja mă aștepta. La început am avut o mică ezitare. De ce aș fi făcut asta? De ce ar fi fost altfel de data asta? Doar că...se simțea altfel.

— Ce punctual ești, Malfoy, spun eu în timp ce mă îndreptam spre el.

— Unul dintre noi tot trebuia să fie, spune el și radem amândoi. Bun, acum că ai venit, spune el ușor emoționat, putem merge.

— Și unde mergem? îl întreb eu ieșind pe ușa castelului.

— Păi, Hogsmeade, spune el iar eu mă opresc și mă uit la el. Haide, avem voie. L-am întrebat pe Snape.

— Bine atunci. Dar, dacă mergem până acolo trebuie să întru până undeva să cumpăr ceva.

— Undeva, ceva, ce secretoasă ești Holt. Bine, așa facem. Și eu trebuie sa iau ceva de la poștă.

Fix când voiam să ieșim, intră Paula care se uita nedumerită la mine. Speram sa nu zică nimic, mai ales lui Theo.

— Kaylie?! Deci asta era treaba ta forte importantă? întreabă ea, iar Malfoy începe sa zâmbească.

— Ă, da, profesorul Snape... ne-a rugat să...ă....

— Să ne scuzi, trebuie să rezolvăm niște treburi foarte importante pentru Snape, spune Draco, mă apuca de mână și ieșim repede. Foarte importantă? Ei bine, atunci mă simt mai bine.

Tot drumul am fost amândoi foarte tăcuți. Ce puteam discuta? Adică ce puteai vorbi cu Malfoy?

— Am ajuns, spune el și intralăm într-o ceainărie.

Era foarte cald și ma gândeam că la fel de bine puteam sta și în clasă de Previziuni. Erau mai mulți elevi acolo, lucru care mă liniștea.

— Haide, spune Draco și se îndreaptă spre o masă de două persoane din capătul încăperii.

Ne așezăm fiecare pe un scaun. Eu îmi iau un ceai de lămâie după cum am mai spus, iar Draco unul de mentă. Încă mă gândeam dacă porțiunea avea vreo legătură cu el.

— Și, Holt? Îți place? mă întreabă el iar eu aprob. Bine, uite ce e, spune el mult mai serios ca înainte. Știu că nu sunt Draco pe care l-ai cunoscut și pe care îl urăști, spune iar eu râd puțin, și nu știu dacă va mai fi acel Draco. Am zis și făcut lucruri rele. Nu sunt mândru, crede-mă.

— Dar, de ce acum ești așa? îl întreb eu curioasă.

— Eu...pur și simplu, asta nu contează. Poate vei înțelege sau nu după ce vei deschide cadoul de la mine. Cadoul de Crăciun.

— Tot nu înțeleg când ai avut tu timp și inițiativă să îmi cumperi ceva de Crăciun, dar mulțumesc.

Am continuat să vorbim despre alte lucruri cum ar fi Quidditch, de care Draco e foarte pasionat, materiile de la Hogwarts, amintiri de când eram mici și tot așa.

Ne hotărâm să ne întoarcem la castel înainte sa apună soarele. Eu mă prefac că sunt foarte obosită pentru a merge în dormitor. La Hogsmeade reușisem să mă strecor și să îi cumpăr și eu ceva lui Malfoy.

Impachete, ușor cadoul și merg în dormitorul lui și al lui Blaise pentru a-l lăsa pe pat. Sincer nu știam care e al lui Draco, dar am lăsat un bilețel cu numele lui pe el.

Întoarsă în dormitorul meu, iau cutia de sub pat și o deschid nerăbdătoare. Înăuntru erau patru lucruri. Câteva pliculețe de ceai de lămâie, o carte nou-nouță, un parfum ce mirosea a Magnolie și un bilețel.

Amortenia.

Asta era tot ce scria. Încep să mă gândesc la ora de Poțiuni și mi se luminează beculețul. Toate aceste lucruri.... Asta a spus Draco după ce a mirosit porțiunea...