Vampir în Tărâmul Zânelor

Capitolul 26

Lucreția își face apariția în curtea palatului îmbrăcată ca pentru luptă, părul ei fiind încă împletit.

- Dacă te uiți așa insistent va ști că vrei să îi faci curte.

- Mai taci, Locke!

- Să începem cu poziția. Spune fata hotărâtă.

- Ce poziție?

- Cum stai cu picioarele. Poziția de atac. Care e mâna ta dominantă?

- Dreapta.

- Stai cu piciorul drept mai apăsat. Puțin mai în față.

Explicațiile care mi le dă sunt mai delicate și le înțeleg. În comparație cu Balekin care numai țipa la mine și nu înțelegeam ce explică.

- E bine așa?

- Foarte bine. Acum să văd cum ți sabia.

I-au sabia de lemn pentru antrenament , tremurând la atingerea ei.

- Te îndoiești de tine!

-Ba nu!

- Văd asta după tremurul sabiei și după mirosul tău de îndoială. Nu sunt Balekin. Nu o să te pedepsesc dacă greșești.

Privirea ei verde ma liniștit. Respir adânc , iar tremurul se oprește.
Să țin o sabie în mână e un lucru străin pentru mine.

- De câte ori lovești , uită-te la armă, nu la oponent. Fostul meu antrenor îmi zicea că arma nu minte niciodată.

Își ia și ea o sabie de antrenament și începem.
Întâi cu lovituri ușoare , apoi lovituri rapide, apoi mult mai rapide.

- Vezi? Acum ai priceput. Nu este greu să mânuiești o sabie.

- Acum pot pentru că m-ai învățat tu. Dacă mă învăța Balekin în continuare, nici acum nu știam.

- Acum dacă tot ai învățat cu sabia de lemn, eu zic să fie acum o sabie reală.

- Ești sigură de asta? Dacă te rănesc sau mă rănești tu?

- Nu se va răni nimeni.

E rapidă. Se spunea că e cea mai slabă din familia ei, dar nu cred asta. Are o forță pe care nu am mai văzut-o niciodată la o prințesă așa de mică cum e ea.