Capitolul 8

35 2 0
                                    

În pauză, mă duc la plimbare prin pădure. E plină de copaci albi ca zăpada și e și sinistră.

La un copac foarte bătrân, observ o piatră frumos sculptată. Mă apropii, șchiopătând și văd că este o piatră de mormânt. Pe ea scrie " Jude Duarte- muritoare preaiubită".

Mă uit mai atent. Poate de această Jude tot ziceau. De această Jude îmi zicea Taryn.

Mă ascund repede după un copac fiind că aud pe cineva venind.

- Și uite-ne din nou. La mormântul lui Jude. Spune Nicasia.

Cardan se apropie de mormânt și privește inscripția. Mă uit la ochii săi triști și îmi dau seama că pentru ea era piesa cântată la liră. Ea e iubirea pierdută.

- Ar trebui să treci peste, Cardan! A fost o muritoare! Spune Valerian.

- Nu orice fel de muritoare!

Cardan se ridică nervos să îl confrunte pe Valerian. Îl trântește de un copac și se pune în fața lui.

- Am iubit-o! Chiar am iubit-o! Iar acum nu mai e! Și asta din cauza mea! Din vina mea pentru că am avut încredere în ...el!

- Dar e și ceva bun acum. Lucreția seamănă puțin cu Jude. Chiar dacă nu e muritoare. Spune Locke.

- Nu prea cred.

- Păi are o fire puternică. Dar dacă e încărcată la maxim, își pierde cumpătul.

- Vrei să zici de sângele vărsat în cap? Întreabă Nicasia.

- Nu doar asta. În special la putere.

Vampir în Tărâmul ZânelorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum