Capitolul 22

31 2 0
                                    

Am pus această rochie pe mine

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Am pus această rochie pe mine. Nicasia a zis că mi-ar sta bine , și am ales și eu una pentru ea, care îi vine perfect.

Stăm amândouă pe pătură la lecții. Astăzi avem lecții despre creaturi.

*Cardan*

- Văd că cele două s-au împrietenit. Spune Locke.

Valerian și Locke acum sunt bandajați după incidentul de ieri. Chiar și acum se râde de Lucreția. Dar nu pare să o intereseze. Nicasia stă cu ea și nu cu noi . Ceea ce e ciudat. Poate... Lucreția se va integra în grupul nostru.

* Lucreția*

- Astăzi vom face cunoștință cu o creatură bine cunoscută: vampirul.

Tresar când aud asta. Eu am crezut că vom vorbi de vârcolaci sau chiar zâne.

- Poate Lucreția vrea să ne spună câte ceva despre asta.

Mă ridic nesigură și mă duc în față.
Fețele colegilor mei par amuzate de la incidentul de ieri, dar inspir adânc.

- Pentru început, pot spune că vampirul este la fel de vechi cum este și zâna sau muritorul. Datând chiar din vremuri preistorice. Te poți naște vampir sau poți devenii unul, în cazul muritorilor.

- E adevărat că vampiri nu se văd în oglindă?

- E un mit. Avem reflecție. Dar...

I-au un lampion și îl așez în fața mâini , să le arăt că nu am umbră.

- După cum puteți vedea, nu am umbră. Deci nu mă pot face forme din umbre pe pereți. Spun făcând haz de necaz.

Colegii râd , apoi continui.

- Dacă un vampir , vrea să intre în casa cuiva, trebuie invitat înăuntru, altfel nu va putea intra. După poate pătrunde fără altă invitație.

- Și razele soarelui?

- Razele soarelui topesc pielea. În regatul meu era ca un fel de metodă de execuție sau act de sinucidere. După cum ați văzut, usturoiul nu e prietenul vampirilor. Apa sfințită e de fapt apă chioară. Țărușul de lemn dacă ne străpunge în inimă ne transformăm în cenușă, dar dacă în altă parte , rana nu se va vindeca prea repede. Spun țin timp ce îmi ridic puțin rochia să le arăt rana de la picior.

- Vă hrăniți doar cu sânge?

- Mai mâncăm mâncare normală din când în când. Eu nu am mâncat mâncare normală niciodată. Știu doar de sânge.

- E adevărat că vampiri deși au inimă, nu au puls?

- Asta așa este. Vrea cineva dovada?

- Eu.

Ochii mi se duc la zâna care a spus asta.
Cardan.

Se apropie de mine , ignorând celelalte zâne ce se uitau la el.
Se pune în fața mea și îmi pune mâna pe piept fără vreo reținere, direct între sânii mei.

Mă uit cu ochii rușinați la el . Nu își îndepărtează mâna și nici nu cred că vrea asta. Tot ce vrea acum, e să îmi simtă inima mea moartă.

- Nu ai puls, dar ești foarte vie. Spune acesta în șoaptă.

Vampir în Tărâmul ZânelorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum