Vampir în Tărâmul Zânelor

Capitolul 15

Beau sângele de grupa 0 nervoasă.
Bine că ieri l-am scos de la bătaie, iar acum nu mai înseamnă nimic.
Cât de crudă poate fi o zână. De mințit nu poate, dar te trage pe sfoară de nu mai ști ce e cu tine.

Nu are decât să stea cu prietenii săi și să facă de râs pe alții. De nervi, îmi apar colții și îi ating cu limba.
Vin și ei până la urmă, fără Cardan și mă înconjoară.

- Ești destul de îndrăzneață. Spune Nicasia.

- Nu crezusem că o să găsești mormântul muritoarei.

- Lăsați- mă în pace. Spun cu colții la vedere.

- Vai, ce frică îmi e. Micuța prințesă și-a scos colții. Spune Valerian râzând de mine.

- Să ști, Valerian, ai o venă destul de bună pe încheietura mâinii drepte de unde aș putea mușca. Spun lingându- mi colții.

- Ce tot zici acolo? Întreabă Nicasia.

- Iar tu Nicasia, cea mai perfectă venă a ta e pe brațul stâng. Chiar nu știu ce gust are sângele de sirenă.

- Tu glumești acum? Întreabă Locke.

- Iar tu Locke , vena ta ce-a mai bună e la gât. Ai grijă ce faci.

- Ești destul de sinistră acum. Spune acesta fetindu- și gâtul cu gulerul.

- Parcă eram senzuală. Acum sunt sinistră? Se pare că sunteți și nehotărâte.

Apare și Cardan, încă zâmbind de la nervi. Nu mă uit la el și beau mai departe din sânge sub privirile amicilor săi.

- Ce e aici? Întreabă.

- Chestii de vampir.

Locke încă mă privește. Ochii aceea de vulpe îmi străpung sufletul.