Încă mă gândesc la acea bucată de hârtie . Chiar și acum când suntem la lecție. De ce ar face Cardan asta? Oare o făcuse când era în stare de beție?
În această seară m-am îmbrăcat într-o rochie care să se asorteze cu niște cercei din diamant.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Nu mai șchiopătez, dar tot mă doare piciorul. Nu mă uit la Cardan și prieteni lui din jenă. Mă făcusem de râs ieri și nu cred că voi mai pune piciorul pe moșia lui Locke.
Dar când credeam că va fi liniște, sunt luată de mână de către Locke și dusă sub un copac, sub privirile curioase ale Nicasiei și Cardan.
- Vreau să îmi cer scuze pentru ieri. Nu am știu că se îmbătase Cardan atât de tare.
- Nu trebuie să îți ceri scuze.
- Vreau să îți dau ceva.
Când vine, are în brațe un buchet de trandafiri albaștri. Mi-l dă, zâmbind sadic.
- Acum , Valerian!
Mă uit în sus la copac și îl văd pe Valerian cu o găleată în mână. Nu apuc să reacționez că îmi toarnă în cap ce e în găleată. Pare a fi sânge de animal.
- Uitați-o pe Prințesa Sângelui. Spune Locke, râzând cu prietenii săi.
Toți de la lecții încep să râdă. Tot pământul e acaparat de râsete. Mă uit la mâinile mele însângerate. Taryn a avut dreptate.
Nu trebuie să mă apropii de ei. Acum sunt plină de sânge și umilită. Locke a orchestrat toate astea după cum râde. Șiretul ăsta râde cel mai tare. La fel și Valerian după ce că mi-a vărsat sângele în cap , dar nu îl întrece pe Locke.
Îmi folosesc viteza să ajung la Locke. Îi dau la o parte gulerul și îl mușc. Râsetele încetează brusc. Locke încearcă să vorbească, dar tot ce îi iese pe gură este un scâncet. Sângele lui e de grupa 0, la fel cum este cel al lui Cardan.
Îmi i-au colții de la gâtul său pentru ai vedea fața șocată și mâna ce se duce la gât.
- Nu vei deveni vampir și nici nu vei murii. Deși o cam meriți.
Strâng buchetul de trandafiri în mână , îmi folosesc din nou viteza și îl bat pe Locke cu aceștia. Am un avantaj dublu pentru că au spini. Acesta țipa de durere , dar îl bat în continuare în timp ce petalele acestora se desprind și rămân niște tulpini goale.
Când termin să îl bat, mă duc la Valerian și îl mușc de mână, simțind gustul de grupă AB. Sângele e la fel de amar ca el însuși.
Când termin și cu el, toți au o privire șocată. Poate mă credeau slabă din cauza răni. Dar acum au văzut că nu este bine să enervezi un vampir.
Plec de acolo plângând spre palat , fără să mă uit în urmă.
