♣Depression♣

douăzeci și nouă.

-Mă ustură, am spus plimbându-mi degetele pe spatele său gol.

-Și pe mine, mi-a răspuns, sărutându-mi umărul.

-Vreau să văd cum arată.

Și-a desprins mâinile de talia mea, punându-mi-le-n faţă. Din rana deschisă, umflată, încă mai răsărea câte un firicel de sânge. Am pus ușor degetul mare pe locul tăiat, retrăgându-l ușor când Darrin a tresărit.

-Dar la tine?

Mi-am întors mâinile, expunându-mi într-u totul încheieturile. Era o despicătură așa mare încât părea că o să îmi cadă braţul. Tăietura era încă proaspătă, umflată, oribil de roșie. Arată groaznic, îmi place.

-Va trebui să facem asta cât mai des cu putinţă.

-De ce? Am întrebat, râzând ușor de modul în care a spus-o.

-E mai plăcut să te tai cu cineva. Mai ales cu cineva pe care îl iubești. E frumos să despici pielea persoanei iubite, a răspuns, suflând aer cald pe gâtul meu, provocându-mi mii de fiori electrizanţi.

-Ăsta ar putea fi ritualul nostru, i-am spus zâmbind, apucându-i mâinile pe sub cascada de sânge.

-Te iubesc, depresivo.

-Și eu te iubesc, depresivule.

------------------------------------------------------------------------------------------

hei hei. ce mai faceţi? cum au fost simulările? capitolul acesta a ieșit o varză totală, dar promit că restul vor fi cât mai bune. 6,6k lecturi și 1k voturi, voi vreţi să plâng? sunteţi geniali guys, mulţumesc că citiţi cartea.