♣Depression♣

șaisprezece.

Da, sunt ciudată. Și ce dacă?

Nu mă deranjează să mi se spună asta pentru că de fiecare dată îi ignor. Nu e vina mea că eu am descoperit realitatea vieţii.

Dar, m-a durut să aud asta de la ea.

A durut al naibii de tare să îţi auzi prietena cea mai bună zicându-ţi asta.

Ei bine, poate totuși, de azi, nu va mai fi prietena mea cea mai bună.

Nici măcar prietenă.

De acum încolo ea este ca ceilalţi. Ca ceilalți care mă judecă.