♣Depression♣

zece.

Nu e okay, nu e nimic okay. Nu sunt bine, nu am fost și nici nu voi fi. Nu sunt fericită, nu sunt deloc. Nu sunt sociabilă, nu sunt drăguță, nu sunt cea mai deșteaptă sau cea mai slabă, nu sunt cea cu păr lucios, nu sunt cea care zâmbește, sunt o fiică oribilă, sunt un dezastru. Nu sunt nici măcar a doua variantă.

Și asta de ce? Doar pentru că am realizat că viața e oribilă și că nu merită să trăiești?

Toate astea s-au accentuat de când cu depresia mea.

Fiecare are propria poveste. Și eu am una. Sau cel puțin așa cred. Nu știu de ce sunt depresivă, chiar nu pot da un motiv, dar ceea ce știu sigur e că sunt depresivă. Și da, îmi place la nebunie să mă tai. Omul e făcut să suporte durerea, e făcut să suporte multe necazuri, deci da, suport. Dar asta nu mai e de mult durere, asta e pură plăcere. Așa că, vă rog, pe voi oamenii care mă judecă că am văzut realitatea vieții, încetați, îmi place că am ajuns așa.