Asta nu e tot!

Capitolul 16: Tu esti cheia!

- Nu ar trebuii sa facem asta! imi spune Scarlett serioasa, iar eu oftez fulgerand-o. Deja ma scoate din sarite. 

- Oh... termina! Stii bine ca e o idee buna! spun mai in soapta, iar aceasta ridica o spranceana.

- O idee cu care nimeni nu a fost deacord! continua mai mult pentru ea, iar eu mi-am rotit ochii frenetic. Stiu ca nu e o idee buna. Se vede ca nici Scarlett nu este convinsa, dar vreau sa aflu despre ce e vorba. Pana la urma... ce se poate intampla? Stiu eu! Nimic grav! Sau cel putin asa pare. Dar sa fiu sincera, nu-mi pasa de gravitatea situatiei.Nimic din ce voi afla nu v-a fi mai rau decat sifuatia.

- Nu mai fii asa de pesimista! Nu trebuie sa stie nimeni. Continui in soapta si o vad pe Scarlett cum ma priveste enervata.

- De ce vorbesti in soapta? Nu e nimeni aici! Nimeni nu ne poate auzii! Spune si-si da ochii peste cap.

- Obisuinta poate! Zic pe un ton indiferent. Sunt la tine de o ora, ce mai asteptam? Intreb, iar un moment de liniste se asterne.Ei bine? Intreb dupa ce-mi dreg vocea mai bine.

- Ei bine, ce? Intreaba de parca nu ar fi evident. Am privit-o cu subinteles, iar aceasta a oftat.Nu am degand sa mint niste vampiri criminali! Spuse Scarlett serioasa.

- Nu-i minti... eu ii mint! Continui , adoptand tonul serios ca cel al Scarlettei.

- E la fel de rau! Poate chiar mai rau! Imi spune, iar eu o privesc nervoasa.I-am aruncat priviri ucigase, iar aceasta ofta. Prea bine! Spune enervata dupa o pauza lunga , iar eu zambesc stins. A continuat sa aprinda lumanarile, treaba pe care o abandonase acum o ora incercand sa ma convinga sa renunt la idee, apoi si-a luat cartea de vraji. Sper sa terminam mai repede... sau macar sa nu se intample nimic rau.

Dupa ce a aranjat totul, mi-a facut semn sa ma pun in fata ei si sa-i intind mainile. M-am conformat, asezandu-ma jos langa ea si intinzandu-i mainile.

- Unde e cutia? Ma intreaba brusc, iar eu ma crispez. M-am ridicat imediat, luand-o din geanta si aducandui-o Scarlettei. Ma privii cateva clipe, stiind prea bine ca intr-un fel , am furat cutia asta de la niste vampiri care habar nu au de ceea ce fac, apoi a apucat-o fara sa zica nimic.

- Nu inteleg de ce esti suparata. Initial, a fost ideea ta! Spun serioasa, iar Scarlett ma privii ciudat.

- Am crezut ca era o idee buna! Spune serioasa pe un ton ragusit.

- Si acum de ce nu ar mai fi? O intreb , iar ea tace. De ce tace? Mi-am ridicat o spranceana intrebatoare, dar imediat mi s-a aprins beculetul. Tu chiar crezi prostiile care ti le-a spus Darcian? O intreb iar ea isi tuguie buzele fara sa spuna nimic.

- Fireste ca nu! Spune dupa o clipa de tacere.

- Atunci? Imi intorc capul pe-o parte asteptand un raspuns care nu mai venea. Oh, Dumnezeule, Scarlett! Ti-e frica de nemernicul ala? Intreb brusc dandu-mi seama de situatie.

- E un vampir Evelyn,  nu stiu de ce e in stare... Mai ales ca era nervos pe tema asta! Ce motiv avea sa spuna nu?

- Putem face vraja asta odata? Intreb deodata, iar Scarlett da afirmativ din cap.

A apucat micutul cutit de langa ea si m-a privit insistent pret de cateva clipe, avand o expresie faciala deosebita.

- Asta s-ar putea sa para ciudat... dar am nevoie de sangele tau. Imi spune putin rusinata de situatie, iar eu clipesc des.

- Sangele meu?!

- E vorba doar de cateva picaturi, nimic mai mult! Trebuie sa fac legatura cu tine! Continua ea, iar eu ii intind mana, incercand sa-mi ascund neincrederea. Esti sigura? Ma mai intreaba odata , iar eu dau afirmativ din cap murmurand un da.  Am scrasnit din dinti cand a trecut lama cutitului peste pielea palmei mele, lasand o linie rosiatica. Mi-am strans pumnul lasand sangele sa-mi curga incet peste cutia din lemn, ce se afla in cercul de lumanari, care in clipa de fata as fi preferat sa fie lumanari parfumate si banale, apoi l-am indepartat incet, incercand sa ignor durerea. Scarlett si-a inchis ochii apoi a atins cutia cu mana incepand sa rosteasca intreg ritualul de mai devereme.