Asta nu e tot!

Capitolul 12: Semne cunoscute!

- Care era graba? ma intreaba Emily nervoasa intrand brusc pe usa camerei mele. Cum a reusit sa intre in casa neobservata? 

- Vreau sa-ti vad inelul! spun serioasa apucand-o de mana si privindu-i inelul atent. Oh da, este exact acelasi model. Probabil o coincidenta prea mare.

- Ce? De ce? ma intreaba confuza.

- Astazi cand l-am vazut am avut senzatia ca cunosc modelul. ii spun dar ea tot confuza este. Modelul asta se potriveşte în totalitate cu modelul de pe cutia stranie pe care am găsit-o zilele trecute. Spun agitată privind-o. Serios? Nu pari deloc nebună în clipa de faţă!  Spune vocea mea interioară dându-şi palme.

- Ok, ia-o mai uşor! Spune Emily facându-mi semn cu mâna să mă liniştesc. Ce vrei să spui prin modelul de pe cutie? Ce cutie?

- În urmă cu câteva zile am găsit o cutie... de bijuterii cred, făcută din lemn. Simbolul ăsta era pe el. Îi spun facand-o să fie atentă la mine. Emily mă privii oarecum mirată neştiind ce să zică.

- Am... spune începând să vorbească.Este destul de imposibil! Semnul asta este... unic să spun aşa, probabil te inseli. Imi spune, iar eu mijesc ochii nervoasa la ea.

- Em, iti spun ca asta este semnul pe care l-am vazut. zic si ma intorc pe varfuri apucand cutia pozitionata pe masa. Priveste si singura! ii inmanez cutia in timp ce ea ramane total uimita. O apuca incet examinand-o pe toate partile pana ajunge la semnul acela interesant.

- Oh Doamne, de unde ai cutia asta? ma intreaba lasandu-si glasul pierdut si frustat la vedere. Bine...

- Am gasit-o in camera parintilor mei! spun complet detasata. De ce?

- Evelyn, tu nu realizezi ce e asta! imi spune privindu-ma serioasa, apoi isi scoate telefonul, formand un  numar. Avea un ton neutru care te putea baga in sperieti usor.

- Pe cine suni? intreb incepand sa ma agit. Nu intelegeam prea multe din ce se intampla. Emily se intoarse cu spatele la mine plimbandu-se frenetic prin camera asteptand sa raspunda aceea persoana.

- Darcian, incepe Emily sa vorbeasca. Trebuia sa-mi dau seama cu cine vorbeste!  Trebuie sa vezi asta! spune dinou intorcandu-si privirea spre mine. Nu o sa-ti vina sa crezi... s-a intors! contnua ea bagandu-ma total in ceata.

- Emily... ce se intampla?

**********

- Este semnul ei! spune Darcian privind atent cutia si rasucind-o pe toate partile. In urma cu cateva ore as fi crezut ca e nebun daca-mi zicea ca poti gasii ceva interesant la ea. Dar acum ca stiu totul, ma simt panicata si frustata. Mainile mele ard, iar capul imi este oriunde mai putin pe pamant. Nu am mai vazut in viata mea cutia asta, fapt care ma pune pe ganduri. Oare ce inseamna mai exact? De ce este tocmai la mine in casa? Este a parintilor mei? Ei au pus-o acolo? Nu au pus-o ei acolo? Nu inteleg prea multe.

- Ce crezi ca inseamna? intreaba Emily apropindu-se mai mult de Darcian luandu-i cutia din mana. 

- Ar fi vreo sansa sa va inselati, si sa fie o cutie banala? intreb facandu-ma prezenta in discutie. Amandoi si-au intors privirea spre mine, ca mai apoi sa ma ignore. Sunt aici de mai bine de o ora si nu mai inteleg aproape nimic.

 - Semnul asta este unic, Evelyn! spune Emily serioasa. O singura persoana il foloseste, si doar atunci cand este vorba despre ceva rau. Ai spus ca nu ai mai vazut cutia asta niciodata in viata ta, inafara de acum cateva zile. Lucruri ca astea nu apar brusc, mai ales daca au semnul Calistrei! imi reproseaza Emily bagandu-ma si mai rau in ceata.

- Calistra? intreb confuza. Cine este Calistra?

- O urma de a trecutului! zice Darcian abordand un aer serios. 

- Observ ca folositi trecutul, ce s-a intamplat mai exact cu ea?

- Sa zicem ca nu este in toate mintiile! spune Darcian amuzat.

- Nu as folosii chiar expresia asta ca sa o caracterizez. ii zice Emily privindu-l enervata pe Darcian. Este doar periculoasa! Foarte periculoasa! Detine extrem de multa putere, ceea ce o face rareori sa nu o mai poata controla. Si asta o scoate de sub control.

- Bun... ei ii aprtine semnul asta? Intreb, iar Em imi afirma ca da cu o miscare ferma a capului. Asta inseamna ca se va intampla ceva rau? Intreb speriata asteptand un raspuns care intarzie sa apara.

- Cel mai posibil! Spune Darcian mai in sopata mai in tare. Mi-am intors privirea spre el, ca sa pot tine timp de cateva secunde, un contact vizual accidental. Oh, la naiba!

- Unde se afla ea acum?  Intreb incercand sa ma destind.

- Am cam pierdut legatura cu ea in ultimul secol! Nu avem de unde stii unde este. Spune Emily, iar o liniste patrunzatoare se lasa, printre care niste priviri vagi, aruncate de catre Darcian se zaresc.Avea un chip interesant, care parea destul de vinovat.

- Eu stiu unde este! Spune Darcian hotarat, facandu-ma sa-mi intorc fata spre el.

- Stai, cum!? De unde stii? Intreaba Emily uimita.

- ...As prefera sa ramana treaba mea! Spune pe un ton amuzat, apoi se intoarce cu spatele luandu-si cheile de la masina. Ce face?

- Doar nu vrei sa mergi sa vorbesti cu ea! Spun serioasa, gandindu-ma la felul lui de a vorbii cu oamenii... sau ma rog cu vrajitori puternici care pot disruge lumea. Darcian rase!

- Fireste ca nu merg... singur! Sun-o pe prietena ta vrajitorica. Dinou, Ce?  S-ar putea sa ne fie de folos.

- Tu glumesti nu? In nici-un caz nu o implic pe Scarlett in asta. Spun serioasa, insa dupa expresia sa pot vedea ca nu prea ii pasa. Stiu sigur ca daca as suna-o si as intreba-o daca vrea sa se bage, raspunsul ei ar fi un categoric da! Cateodata am senzatia ca este mult prea impulsiva. De ce ai nevoie de ea? Intreb ridicandu-ma in picioare. Darcian facu un pas spre mine.

- E o vrajitoare, cred ca imi e deajuns!

- Da, este o vrajitoare, dar nu una profesionista! Abea isi poate folosii puterile!

- Nu-mi trebuie una profesionista, ci doar o vrajitoare! Si daca nu o suni tu... o pot face eu!

**********

- Nu-mi vine sa cred ca te bagi in asta! Spun serioasa in timp ce Scarlett imi face semn sa vorbesc mai incet. M-am incruntat vizibil la ea. Urasc cand oamenii imi zic sa tac.

- Vorbeste mai incet! Fireste ca ma bag, nu am zilnic sansa sa intalnesc o vrajitoare puternica!

- Tu realizezi ca este atat de puternica incat nu-si poate controla puterile? Plus ca e sarita! Spun serioasa dar ei nu pare sa-i pese. A vrut sa spuna ceva dar o voce a oprit-o.

- Esti gata sa mergem? intreaba Darcian arogant spre Scarlett , iesind din casa iar aceasta se incrunta.

- Da, suntem gata! spune apucandu-ma de brat in timp ce eu o priveam intrebator.

- Suntem gata?! intreb confuza. Scarlett se apropie usor de mine implorandu-ma din priviri din priviri sa vin cu ea. Mi-am intors exasperata capul pe o parte. In nici-un caz! spun mai in soapta stiind ca oricum ar fii egal cu zero.

- Oh, te rog! Nu ma poti lasa sa merg singura cu el! spune facand niste ochi adorabili.

- O sa ma fac ca nu am auzit asta! se aude vocea lui Darcian din spate. Am privit-o cateva clipe pe Scarlett apoi am oftat exasperata. 

- Prea bine! spun intr-un final observandu-i chipul cum se lumineaza.

- Acum suntem gata! 

-needidat-

Ta-da! Capitol nou! Nu stiu cat de bine s-a inteles capitolul asta, ma rog, sper ca l-ati inteles cat de cat! Se pare ca a trecut o luna decand nu am mai postat. Inca mi se pare incredibil cum am reusit sa fac 327 de cititori la ultimul capitol. Mai ales ca daca ma uit la ultimele 6 capitole, toate sunt sub 300! :))))) In orice caz, capitolul urmator, ma credeti sau nu, il postez saptamana viitoare! V-am pupat! :*