Asta nu e tot!

Capitolul 14: O vaga tensiune...

Inainte sa cititi, vreau sa anunt ca am inceput o carte nou! Se numeste Keep my Secret! O gasiti la link extern daca va intereseaza sa o cititi! 

Lectura placuta!

~ Dupa cateva saptamani ~

- Evelyn! Tipa Trent la mine trezindu-ma cu picioarele pe pamant.

- Ce e? Intreb mirata, iar toti cei de la masa se uita la mine. Ok, ce am ratat?

- Te-am intrebat ce bautura vrei sa comanzi? Defapt te-am intrebat de trei ori, Patrik a crezut ca daca arunca cu cartofi in tine la a patra oara te vei trezii la realitate. Aparent nu a mers! Spune satenul de langa mine, iar eu imi arunc privirea manioasa catre Patrik. Acesta ridica mainile in semn de pace. Acum vrei pace? Dupa ce arunci cu cartofi?

- Ew! Spun si imi scot un cartof din par arucandu-l pe jos. De ce ai face asta? Intreb spre Patrik aranjandu-mi parul cu majnile cat de cat. Acesta ridica din umeri amuzat, iar eu mi-am dat ochii peste cap. Cand am devenit asa serioasa?

- Deci? Spune iar Trent dupa un scurt oftat.

- Deci ce?

- Ce vrei sa bei?  Intreaba Scarlett exasperata.

- Nu stiu, alegeti voi! Spun, iar Trent se ridica si se duce spre bar. Cred ca i-am ametit destul!  Defapt, sunt si eu destul de ametita. Ultimele saptamani au fost pline. Inca incercam sa dam de cap misterul cutiei aparute pe neasteptate. Am intrebat-o si pe mama pentru a fi sigura ca nu este a ei si noi incercam sa rezolvam...am... nimic, insa a fost deasteptat ca mama sa nu stie nimic despre si nici tata. Am vazut-o prea mult pe Calistra in ultima vreme, chiar mai mult decat este normal, si incep sa cred ca nu ma suporta, mai ales ca mereu se holbeaza intr-un fel ciudat la mine. Ma simt tot mai ciudat in ultima vreme, am inceput sa petrec prea mult timp cu ei, si deasemenea si Scarlett la fel. Cand nu sunt acasa, sunt acolo, cand nu sunt cu prietenii, sunt acolo, cand nu respir , sunt acolo. Orice fac sunt mereu acolo! Mereu sunt cu Darcian si Emily. Am ajuns sa si petrec vagi nopti pe-acolo.

Telefonul lui Patrik incepu sa sune trezindu-ma la realitate. Acea sonerie obisnuita de telefon care te soate din sarite daca o auzi de prea multe ori.

- Trebuie sa raspund! Spune Patrik si se ridica rapid de la masa. Am asteptat pana a disparut din raza mea vizuala apoi mi-am intors privirea nervoasa spre Scarlett. Inca eram suparara pe ea.

- Cum adica nu poti sa vii? O intreb rastindu-ma la ea. Scarlett ofta si se lasa pe scaun.

- Ti-am zis deja motivul! imi spune serioasa privindu-ma fix in ochi. Trebuie sa ma intalnesc cu matusa Anne pentru a negocia pe tema cartii de vraji! O vrea inapoi si stii bine ca am nevoie de ea cel mai mult in clipa de fata. Am oftat!  M-am lasat mai bine pe scaun privindu-o incruntata. Are dreptate, este un motiv destul de serios.

- Nu-i poti explica situatia? intreb epuizandu-mi toate sansele.

- Da, sigur! Abea astept sa-i povestesc despre cum m-am incurcat cu vampirii, demoni, numiti de ea! Ar iesii urat! continua ea, iar eu o afirm dand din cap in semn ca da. 

- Prea bine, voi merge singura astazi! Nu e ceva nou, nu vii chiar tot timpul cu mine, sunt obisnuita! zic serioasa dar Scarlett ma priveste ciudat. Ce e? o intreb confuza.

- Chiar ai degand sa  mergi si astazi? Intreaba, iar eu fidic o spranceana confuza.

- De ce nu as merge? Stii bine ca urmarim sa facem ceva! Plus ca trebuia sa ma intalnesc cu ei acum o ora... dar aparent am intarziat. Scarlett se fastacii. Ce se intampla?  Ce-ar fi sa-mi explici despre ce e vorba defapt!